miercuri, 19 martie 2014

Coprinellus micaceus


  Toxicitate: otrăvitoare
Psathyrellaceae     
Coprinellus micaceus DSC28429
Coprinellus micaceus DSC28438

Bazidiocarpul: iniţial sub formă de ou, ulterior conic până la campanulat, brăzdat radiar de o serie de şanţuri fine; are diametrul de 2-5 cm şi este higrofan: pe vreme umedă mai închis (brun-roşcat, galben-ruginiu, ocru), pe vreme uscată mai deschis (gălbui-albicios); iniţial exemplarele tinere sunt acoperite de un văl micaceu (ce include numeroase granule mici, albicioase, strălucitoare, cu aspect de mică, ce-i dau un aspect făinos)
Lamelele: aproape libere, inegale, foarte dese; la început crem, ulterior brun-cenuşii, iar la maturitate se lichefiază, îşi schimbă culoarea şi devin brun- negricioase
Piciorul: este fragil, fibros, gol pe dinăuntru, albicios, acoperit de mici perişori, cu aspect catifelat; are înălţimea de 5-10 cm şi diametrul de 3-6 mm
Fructificaţie: mai-noiembrie; de-a lungul perioadei de fructificaţie, în acelaşi loc pot apărea mai multe serii succesive
Ecologie: saprofită; este o ciupercă ce are durata de viaţă foarte scurtă; creşte în grupuri (uneori numeroase), foarte rar solitar; se dezvoltă pe sol, la baza arboretelor, pe cioate în putrefacţie sau în imediata apropiere a acestora
Specii similare:
Coprinellus disseminatus, care creşte în grupuri foarte numeroase şi are pălăria mult mai mică (0,5-1,5 cm diametru)
Coprinopsis atramentaria, care are pălăria cenuşie, brun-cenuşie, fără fragmente de văl
Inocybe rimosa, care are pălăria umbonată, cu diametrul mai mare (3-10 cm), lamelele adnexe sau adnate
Mycena alcalina, care eliberează prin strivire un miros puternic de amoniac, piciorul mult mai subţire (de 1-3 mm diametru)
Psathyrella hydrophila, care are resturi de văl albe pe marginea pălăriei, lamelele adnate, piciorul cu scvame cu aspect mătăsos
Dăunători: bazidiocarpii sunt adeseori infestaţi de larve ale unor specii de diptere din familia Drosophilidae
Comestibilitate: exemplarele foarte tinere sunt comestibile, dar numai dacă sunt preparate la foarte scurt timp (mai puţin de o oră) după ce au fost culese; carnea albă, subţire, fragilă, este folosită ca ingredient în omlete, sosuri
Toxicitate: este o ciupercă ce poate deveni toxică, dacă este consumat alcool la 72 de ore de la ingerarea ciupercilor; acest lucru se petrece datorită coprinei, o toxină care inhibă metabolismul alcoolului în organismul, determinând acumularea de acetaldehidă


Coprinellus micaceus DSC38923
Coprinellus micaceus DSC36029


  Referinţe:
Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 80
Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26): 15-16
El-Assfouri A., Touhami A. O., Benkirane R., Douira A. (2009). Contribution à l'étude de quelques coprins de la forêt de la Mamora (Maroc). Bulletin de l'Institut Scientifique. 31(1): 1-5
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0: 80
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 212
Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 113
Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
Lampel K. A., Al-Khaldi S., Cahill S. A. (2012). Bad Bug Book: Foodborne Pathogenic Microorganisms and Natural Toxins Handbook. US Food and Drug Administration. Second edition.
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 145
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 157-159
de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 278
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 220

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu