Boletus badius

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi convex la aplatizat-convex, cu diametrul de 3-9(15) cm; cuticula este greu separabilă, catifelată, netedă, colorată în diferite nuanţe de brun (roşcat, cafeniu, castaniu, ciocolatiu); carnea din pălărie se colorează uşor în albăstrui prin rupere Tuburile: adnate, cu lungimea de 8-15 mm; porii, neregulaţi, de 0,5-1 mm diametru, la început sunt albicioşi, crem, palid gălbui, cu timpul căpătând nuanţe oliv, verzui; prin apăsare, se colorează uşor în cenuşiu, gri-albăstrui Piciorul: cilindric sau uşor subţiat la bază, robust, ocru-maroniu deschis, uneori cu tentă rozie; are înălţimea de 4-9(15) cm şi grosimea de 1-3 cm; carnea din picior, palid gălbuie, se colorează uşor în albăstrui prin rupere Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: ectomicorizantă; creşte solitar sau împrăştiat, la marginea pădurilor de conifere (sub Picea abies, Pinus), uneori şi a celor mixte Specii similare: • Xerocomus subtomentosus, a cărei pălărie este mai deschisă la culoare (brun-cenuşiu deschis), iar porii nu-şi schimbă culoarea prin apăsare • Boletus edulis, care are piciorul mai gros, acoperit în partea superioară cu o reţea fină, de linii albicioase, cu aspect reticulat • Tylopilus felleus, la care porii, albi la început şi rozii la maturitate, se colorează în carmin, maroniu prin apăsare • Xerocomellus pruinatus, care are cuticula cu aspect pufos (acoperită cu o pruinozitate gri-albicioasă) • Cyanoboletus pulverulentus, care are porii, neregulaţi, cu colorit galben-limoniu, ulterior galben-oliv până la maroniu, se colorează în albastru prin apăsare • Gyroporus castaneus, la porii sunt albi, iar piciorul are câteva cavităţi la interior Dăunători: corpurile de fructificaţie constituie o sursă de hrană pentru diferite specii de acarieni, larve de diptere, mamifere (Sciurus vulgaris) Comestibilitate: bună; carnea este palid gălbuie, roz-maronie sub cuticulă; se pot consuma exemplarele tinere, în stare proaspătă, după îndepărtarea stratului himenal şi numai prin gătire îndelungată; exemplarele mature se pot conserva în ulei sau saramură, pot fi uscate, congelate, dar trebuiesc consumate cu precauţie pentru că pot cauza disconfort intestinal; de asemenea, pălăriile se pot tăia în bucăţi şi se pot prăji în unt, servite ca garnitură la carne, creveţi, peşte, ca ingredient în supe, risotto

  Referinţe:

●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 82
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 252
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 392
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 24
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 231
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 235
●	Karsten P. A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 11
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 380
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 57
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 181-182
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 560
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271-272
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Chalciporus piperatus

Comestibilitate: bună

Boletaceae

Bazidiocarpul: la început emisferic, apoi convex, turtit, la maturitate cu marginile răsucite în sus lăsând la vedere tuburile, de 1-5(9) cm diametru; cuticula netedă, uneori fisurată, cu colorit portocaliu murdar, galben-ocru, galben-maroniu, palid ocru Tuburile: adnate sau uşor decurente; lungi de 3-10 mm; porii, neregulaţi, colţuroşi, de 0,5-2 mm diametru, au colorit portocaliu-ruginiu, brun-roşcat până la maroniu Piciorul: fibros neregulat curbat, de culoarea pălăriei, galben-ocru, cu miceliu galben la bază; are înălţimea de 4-9 cm şi grosimea de 5-18 mm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat, pe solul pajiştilor montane, în asociaţie cu coniferele (Picea abies, Abies alba, Pinus) Specii similare: • Chalciporus pseudorubinus, la care lamelele sunt decurente, cu colorit carmin, roşu-carmin Comestibilitate: bună; carnea din pălărie, de culoare galbenă, uneori cu tentă roşiatică, are un gust extrem de piperat; în unele ţări, pudra obţinută prin măcinarea pălăriilor uscate, este folosită la condimentarea unor preparate

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 26
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 230
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 36
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 280

Ganoderma carnosum

Comestibilitate: necomestibilă

Ganodermataceae

Bazidiocarpul: este reniform, circular, lucios, cu suprafaţa superioară neregulat vălurită, cu colorit roşu-purpuriu până la roşu-brun, negru-purpuriu; are diametrul de 3-20(25-40) cm şi grosimea de până la 7 cm Trama: tuburile, de 25-30 mm lungime, sunt brun-ciocolatii; porii sunt mici (3-4 pe mm), rotunzi sau neregulaţi, la început albicioşi, crem-albicioşi, la maturitate ocru-bruni Piciorul: este dispus în lateral, cilindric, fibros, lucios; are culoarea pălăriei, înălţimea de 1-20 cm şi grosimea de 2-3(4) cm Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită, la baza trunchiurilor vii de Taxus baccata şi Abies alba; parazită, pe buşteni, cioate de Abies alba, producând un putregai alb lemnului atacat; se dezvoltă solitar sau în grupuri, imbricat Specii similare: • Ganoderma lucidum, la care carpoforul are nuanţe roşiatice, şi creşte pe trunchiuri, buşteni de foioase • Ganoderma applanatum, la care carpoforul are suprafaţa superioară brun-ciocolatie, cu marginea albă şi creşte pe trunchiuri, buşteni de foioase • Ganoderma resinaceum, care are carpoforul brun-portocaliu, cu marginea de culoare mai deschisă (alb-gălbuie)

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bernicchia A., Savino E., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Abies alba in Italy. Mycotaxon 100: 185-188
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 25
●	Jahn H., Kotlaba F., Pouzar Z. (1986). Notes on Ganoderma carnosum Pat. (G. atkinsonii Jahn, Kotl. & Pouz.). Westfälische Pilzbriefe 10-11 (8b): 378-382
●	Patouillard N. (1889). La genre Ganoderma. Bulletin de la Société Mycologique de France 5: 64-80

Hygrocybe chlorophana

Comestibilitate: mediocră

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, ulterior aplatizat, la maturitate cu marginile neregulat ondulate, cu diametrul de 2-5(7) cm; cuticula netedă, de culoare galben-limonie, galben-sulfurie, rareori galben-portocalie, foarte vâscoasă pe vreme umedă, este adesea uşor striată şi oarecum transparentă pe margine Lamelele: adnexe; distanţate, inegale, cu lamele mai scurte intercalate; iniţial gălbui, mai deschise la culoare înspre marginea pălăriei, ulterior palid gălbui Piciorul: cilindric, fistulos, fragil, de culoarea pălăriei; lipicios pe vreme umedă, cu înălţimea de 5-7 cm şi grosimea de 5-8 mm Fructificaţie: iunie-noiembrie Ecologie: creşte solitar sau împrăştiat, pe sol, printre perniţele de muşchi şi firele de iarbă de pe pajiştile montane umede, la marginea pădurilor de conifere Specii similare: • Hygrocybe ceracea, la care lamelele sunt adnate până la uşor decurente; pălăria are diametru mai mic (5-35 mm) • Gliophorus psittacinus, la care pălăria are colorit verzui până la galben-verzui Comestibilitate: mediocră; considerată comestibilă, dar cu mică valoare gastronomică, datorită cărnii foarte subţiri din pălărie

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Cooke M. C. (1879). On Peniophora. Grevillea 8(45): 203
●	Arnolds E. (1986). Notes on Hygrophoraceae - VIII. Taxonomic and nomenclatural notes on some taxa of Hygrocybe. Persoonia 13(2): 137-160
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 103
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 20
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 79
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 53
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 308
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 154

Hygrocybe miniata

Comestibilitate: necomestibilă

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: la început convex, ulterior turtit, la maturitate cu marginile ondulate, fragil, cu diametrul de 10-35(45) mm şi marginea uşor striată; cuticula are colorit roşu-portocaliu, la maturitate mai deschisă la culoare (portocalie, portocaliu-gălbuie, ocru-gălbuie), adesea cu o zonă îngustă galben-portocalie pe margine, neseparabilă, higrofană, cu scvame extrem de fine vizibile pe vreme uscată Lamelele: adnate sau uşor decurente; inegale, distanţate, galben-portocalii Piciorul: este fragil, alungit, cu lungimea de 2-3 ori mai mare decât a diametrului pălăriei, roşu-portocaliu, cu nuanţe mai deschise la partea inferioară (galben-portocaliu); are 20-70 mm înălţime şi 2-6 mm diametru Fructificaţie: iunie-noiembrie Ecologie: creşte solitar sau în grupuri mici, pe sol, printre muşchii de pământ şi firele de iarbă de pe pajiştile montane umede, de la marginea pădurilor de conifere Specii similare: • Hygrocybe cantharellus, care are pălăria mai mică (6-20 mm diametru), iar lamelele sunt decurente cu colorit alb-gălbui • Hygrocybe coccinea, care are pălăria mai mare (20-60 mm diametru), cu colorit roşu-purpuriu, lamelele portocaliu-roşiatice şi piciorul mai gros (5-10 mm) • Hygrocybe conica, care are pălăria conică la început, cu vârful ascuţit, cu colorit roşu viu până la portocaliu-roşcat Comestibilitate: deşi considerată comestibilă, carnea fragilă şi dimensiunile reduse fac ca interesul gastronomic al acestei specii să fie extrem de scăzut

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Arnolds E. (1986). Notes on Hygrophoraceae - VIII. Taxonomic and nomenclatural notes on some taxa of Hygrocybe. Persoonia 13(2): 137-160
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 202
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 105-106
●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 330
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 25
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 141
●	Kumar M., Harsh N. S. K., Prasad R. (2004). Conocybe apala (Fr.: Fr.) Arnolds, Helvella solitaria P. Karst. and Hygrocybe miniata (Fr.) P. Kumm.; three new mushrooms from India. Current Research in Environmental & Applied Mycology 4(1): 100-105
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 112
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 77
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 53
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 305
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 155
●	Scopoli G. A. (1772). Flora carniolica, exhibens plantas Carnioliae indigenas et distributas in classes, genera, species, varietates ordine linnaeano. Tomus II. Impensis Ioannis Pauli Krauss, Bibliopolae Vindobonensis: 442-443

Hygrocybe punicea

Comestibilitate: mediocră

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: la început campanulat, ulterior convex, apoi mai mult sau mai puţin aplatizat, la maturitate cu marginile neregulat ondulate, fragil, cu diametrul de 3-10(15) cm; cuticula netedă, lipicioasă pe vreme umedă, are colorit roşu-sângeriu, roşu-purpuriu, roşu-negricios, galben-ocru, portocaliu-roşcat Lamelele: adnexe sau libere; groase, inegale, distanţate; iniţial gălbui, mai târziu cu nuanţe roşiatice, gălbui-portocalii, gălbui-roşiatice Piciorul: cilindric, fibros; gălbui, în partea inferioară cu dungi roşiatice; ajunge la 5-9 cm înălţime şi 1-2 cm grosime Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă în asociaţie cu muşchii de pământ, solitar sau în grupuri mici, pe pajişti montane umede, la marginea pădurilor de conifere Specii similare: • Hygrocybe coccinea, care are iniţial pălăria campanulată, ulterior aplatizată, cu colorit roşu-portocaliu aprins • Hygrocybe conica, care are pălăria conică la început, cu vârful ascuţit, cu colorit roşu viu până la portocaliu-roşcat Comestibilitate: carnea, fragilă, albicioasă în picior, gălbuie sub cuticulă, poate fi gătită la exemplarele tinere; au fost semnalate cazuri în care consumul acestei ciuperci a cauzat disconfort gastro-intestinal

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Duffy T. J., Wood M. G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 104
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 22-23
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 112
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 154

Suillus granulatus

Weeping bolete

Boletus granulatus L. 1753, Ixocomus granulatus (L.) Quél. 1888

Comestibilă condiționat

Suillaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai după îndepărtarea cuticulei (exemplarele tinere) FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește împrăştiat sau în grupuri numeroase, rareori solitar, pe solurile acide dimprejurul coniferelor (Pinus) SPECII SIMILARE: Suillus grevillei, la care piciorul are un inel fragil, membranos, albicios; Suillus luteus, care are porii mici, circulari, iar piciorul are un inel membranos format prin desprinderea vălului parţial de stratul himenal

BAZIDIOCARPUL: semisferic, apoi convex, la maturitate convex-aplatizat, cu diametrul de 3-10 (15) cm; cuticula, foarte uşor separabilă aproape în totalitate, este netedă, vâscoasă pe vreme umedă, ocru-gălbue, brun-gălbuie, brun-portocalie, brun-roşcată; carnea de sub cuticulă, palid gălbuie, nu-şi schimbă culoarea în contact cu aerul TUBURILE: adnate sau decurente, lungi de circa 10 mm; porii, neregulaţi, atât alungiţi cât şi rotunzi, cu colorit palid gălbui, galben-limonii, ulterior galben-oliv, exsudă picături de lichid cu aspect lăptos la exemplarele tinere

CARNEA: compactă la exemplarele tinere, palid gălbuie, are un miros plăcut de fructe şi gust de alune; poate fi uscată şi folosită ulterior la prepararea supelor sau în amestec cu alte ciuperci; ocazional, consumul acestei ciuperci a dus la apariţia unui uşor disconfort gastric

PICIORUL: cilindric, cu colorit palid gălbui; are aspect granular, datorită picăturilor de lichid exsudate şi ulterior întărite pe picior, care din albe ca laptele se colorează în maroniu; are înălţimea de 4-8 cm şi grosimea de 1-2 cm DĂUNĂTORII: larvele unor specii de diptere se hrănesc şi se dezvoltă în stratul himenal

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Andersson C., Fabech B., Gry J., Jensvoll L., Krüger L., Lyrån B., Matilainen N., Nurttila A., Olafsson G. (2012). Mushrooms traded as food: Nordic questionnaire, including guidance list on edible mushrooms suitable and not suitable for marketing. For industry, trade and food inspection. Nordic Council of Ministers: 1-54
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 311
●	Blanco D., Fajardo J., Verde A., Rodríguez C. A. (2012). Etnomicología de los hongos del género Suillus, una visión global. Sociedad Micológica de Madrid 36: 175-186
●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Carrillo L., Audisio M. C. (2007). Manual de microbiología de los alimentos. 1a edición. San Salvador de Jujuy: 172-173
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione: 297
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 251
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 410-411
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 93
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 19
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 229
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 92
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 112
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 100
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal of Botany 31: 539-550
●	Karsten P.A. (1882). Bidrag till kännedom av Finlands natur och folk. Haft.37: 10
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 65
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 64
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 384
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 583
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 560
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 271
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 116
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 292