sâmbătă, 8 aprilie 2023

Picipes badius

Black-footed polypore, Black-leg
Grifola badia (Pers.) Gray 1821, Polyporus badius (Pers.) Schwein. 1832, Royoporus badius (Pers.) A.B. De 1997

 
 Necomestibilă
Polyporaceae   

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită texturii tari și a lipsei de consistență
FRUCTIFICAȚIE: august-decembrie
ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, împrăștiat sau în grupuri de câte 2-3, în păduri de foioase, pe lemn în descompunere (bușteni, cioate, trunchiuri de Fagus, Quercus, Carpinus, etc.), producând un putregai albicios
SPECII SIMILARE: Lentinus brumalis, la care porii sunt mai mari (2-3 pe mm); Polyporus varius, care are pălăria fin radiar-fibriloasă

BAZIDIOCARPUL: foarte subțire, de 1-4 mm grosime, la început convex, apoi aplatizat, în formă de pâlnie sau de rinichi, cu marginile ondulate, adesea lobat, de 5-25 (40) cm diametru; partea superioară este netedă, lucioasă, maronie, brun-roșcat închis, purpuriu-maronie
TUBURILE: decurente, lungi de 0,5-3 mm; porii rotunzi, mici (6-8 per mm), crem-albicioși, cu timpul gălbui
PICIORUL: atașat central sau ± excentric, catifelat, brun-negricios la partea inferioară; înalt de 1-4 cm și gros de 5-15 mm

Picipes badius IMG15877

Picipes badius IMG15862

Picipes badius IMG15871
Picipes badius IMG15867

Picipes badius IMG15873



Referinţe:
Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 70
Polese J.-M. (2005). The Pocket Guide to Mushrooms. Könemann: 1-382

marți, 4 aprilie 2023

Amanita ceciliae

Cecilia's ringless amanita, Snakeskin grisette, Strangulated amanita
Amanita inaurata Secr. ex Gillet 1874, Vaginata inaurata Secr. ex A.H. Sm. 1949

 
 Comestibilă condiționat
Amanitaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă
FRUCTIFICAȚIE: septembrie-octombrie
ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar sau împrăștiat, pe solul pădurilor de foioase sau de amestec
SPECII SIMILARE: Amanita vaginata, la care pălăria, cu colorit cenușiu-maroniu, este striată la margine; Amanita crocea, la care pălăria este roșie, iar piciorul are aspect de piele de șarpe; Amanita fulva, la care pălăria este portocaliu-maronie, iar piciorul este fin fibrilos

BAZIDIOCARPUL: la început campanulat, apoi aplatizat cu diametrul de 3-15 (18) cm, striat pe margine pe 1/3-1/4 din diametru; cuticula brun-gălbuie, brun-roșcată, brun-oliv, acoperită cu resturi mari poligonal-neregulate de văl universal cenușiu închis la cenușiu-maronii
LAMELELE: foarte dese; la început crem-albicioase, apoi cenușii
PICIORUL: fără inel, oarecum îngroșat la bază, palid cenușiu-maroniu, fin floculos, la bază cu volvă cenușie; înalt de 12-20 (25) cm și gros de 15-30 mm

Amanita ceciliae IMG15803

Amanita ceciliae IMG15806

Amanita ceciliae IMG15430
Amanita ceciliae IMG15809

Amanita ceciliae IMG15428

Amanita ceciliae IMG15822
Amanita ceciliae IMG15437





Referinţe:
Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 202