marți, 29 iulie 2014

Polyporus alveolaris


Bazidiocarpul: are 1-10 cm diametru, formă variabilă, cel mai adesea circular, reniform sau în formă de evantai; la început este acoperit cu fibrile mătăsoase şi are culoarea gălbuie, galben-portocalie, până la roşie-portocalie, cu timpul devenind crem până la albicios
Piciorul: adesea corpul de fructificaţie este direct ataşat de substrat; când este prezent, piciorul este poziţionat centrat sau lateral şi are 0,5-2 cm înălţime şi 1,5-5 mm grosime
Tuburile: sunt alungite radial; porii mari (0,5-3 mm diametru), alungiţi, crem-albicioşi, dispuşi în şiruri radiale, de formă poligonală până la hexagonală, sunt decurenţi pe picior
Fructificaţie: mai-decembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe crengi şi buşteni de foioase aflate în putrefacţie, provocând un putregai alb; se poate dezvolta ocazional şi pe ramurile uscate rămase ataşate de trunchiurile vii
Specii similare:
Polyporus arcularius, care are bazidiocarpul circular, iar piciorul este ataşat central
Comestibilitate: deşi exemplarele tinere au carnea tare şi lemnoasă, sunt considerate comestibile; uneori fac parte din compoziţia unor preparate gastronomice
Polyporus alveolaris DSC42405
Polyporus alveolaris DSC36079
Polyporus alveolaris DSC36085
Polyporus alveolaris DSC45777
Polyporus alveolaris DSC45779
Polyporus alveolaris DSC42391 Polyporus alveolaris DSC63109 Polyporus alveolaris DSC63112
Polyporus alveolaris DSC142112 Polyporus alveolaris DSC142140


  Referinţe:
Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
Ostry M. E., Anderson N. A., O'Brien J. (2011). Field Guide to Common Macrofungi in Eastern Forests and Thei Ecosystem Functions. United States Department of Agriculture. Forest Service. Northern Research Station: 1-82
Piątek M. (2004). Notes on Polish polypores 4. Polyporus alveolaris. Karstenia 44: 61-66
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 133
Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143

duminică, 27 iulie 2014

Coprinellus impatiens


  Comestibilitate: necomestibilă
Psathyrellaceae     
Coprinellus impatiens DSC33332
Coprinellus impatiens DSC33330

Bazidiocarpul: iniţial în formă de ou, ulterior conic-convex, campanulat, iar la maturitate aplatizat, cu diametrul de 2-4 cm; suprafaţa superioară este brăzdată radiar de şanţuri adânci şi are colorit ocru-maroniu, brun-scorţişoriu, mai deschis în zona centrală; carnea albicioasă, fragilă, delicvescentă
Lamelele: sunt libere sau mai mult sau mai puţin ataşate de picior; iniţial sunt crem, mai târziu devenind brun-cenuşii, delicvescente
Piciorul: este mai mult sau mai puţin cilindric, uneori uşor îngroşat la bază, albicios, pruinos la exemplarele tinere, uniform palid purpuriu până la maroniu; foarte subţire, cu înălţimea de 7-10 cm şi grosimea de 2-4 cm
Fructificaţie: iunie-noiembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar, rareori în mănunchiuri mici, printre frunzele căzute de pe solul pădurilor de foioase (în special de Fagus); aproape întotdeauna creşte pe soluri bogate în calciu
Specii similare:
Coprinellus disseminatus, care are pălăria mai mică (5-15 mm diametru) şi creşte, în grupuri foarte numeroase, pe buşteni, cioate putrede
Coprinellus micaceus, care are pălăria acoperită cu numeroase granule mici, albicioase, lucioase, cu aspect de mică (mai numeroase la exemplarele tinere)


  Referinţe:
Kaya A. (2009). Macrofungi of Huzurlu high plateau (Gaziantep-Turkey). Turkish Journal of Botany 33: 429-437

Lepista nuda


  Comestibilitate: bună
Tricholomataceae     
Clitocybe nuda DSC96748

Bazidiocarpul: este cărnos, convex, la început cu marginile răsucite înspre interior, ulterior aplatizat, cu marginile ondulate, cu diametrul de 4-15 cm; are colorit purpuriu închis sau purpuriu cu tentă maronie, ulterior devenind maroniu-violet; carnea are un miros plăcut, parfumat
Lamelele: mai mult sau mai puţin ataşate de picior, numeroase, subţiri; iniţial cu tentă purpurie, mai târziu brun-rozii sau maronii
Piciorul: este cilindric sau uşor îngroşat la bază, uniform palid purpuriu până la maroniu, acoperit cu scvame fine în partea superioară; are înălţimea de 3-10 cm şi grosimea de 1-3 cm
Fructificaţie: august-decembrie; uneori poate fructifica şi în alte perioade ale anului (mai)
Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solurile bogate în nutrienţi din pădurile de foioase, printre frunzele uscate de pe sol; poate fi întâlnită şi în zonele urbane sau suburbane, în parcuri, lângă gardurile vii
Specii similare:
Cortinarius camphoratus, a cărei pălărie este acoperită cu mici fibrile, iar carnea are un miros respingător de cartofi putrezi
Cortinarius coerulescens, care are pălăria de dimensiuni mai mari (6-20 cm), cu colorit mov- albăstrui, fibriloasă la margine, lamelele la început albe sau palid cenuşii, acoperite de o cortină albăstruie
Cortinarius traganus, care pălăria acoperită pe margini cu resturi de văl, piciorul fibros, îngroşat la bază
Laccaria amethystina, care are pălăria de dimensiuni mai mici, acoperită de mici fibrile, piciorul fibros
Lepista saeva, care are lamelele albicioase, piciorul bulbos la bază
Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere (Bolitophilidae, Mycetophilidae, Phoridae)
Importanţă:
- în unele ţări (Franţa, Olanda, Marea Britanie, Taiwan), este cultivată şi comercializată în magazine
- cercetările au arătat că extractele alcoolice obţinute din corpurile de fructificaţie de Clitocybe nuda, au proprietăţi antimicrobiene şi antioxidante
- experienţele făcute pe şoareci, au evidenţiat potenţialul terapeutic al acestei specii în tratarea diabetului
Comestibilitate: bună; exemplarele tinere sunt apreciate şi folosite în gastronomie; carnea, de culoare brun-lila sau albicioasă, moale în pălărie, fibroasă în picior, poate fi consumată în urma gătirii cu sosuri de smântână, prăjită în unt, folosită ca ingredient în omlete, la prepararea mâncărurilor alături de praz sau ceapă; poate fi conservată în ulei de măsline sau oţet, după o prealabilă opărire; s-a descoperit că poate absorbi, în cantităţi însemnate, o serie de metale grele (mercur, cupru, cadmiu, plumb etc.)
Toxicitate: consumată în stare crudă, poate produce uneori reacţii alergice, crampe stomacale puternice


Clitocybe nuda DSC36013
Clitocybe nuda DSC36020

Clitocybe nuda DSC36024 Clitocybe nuda DSC36025

  Referinţe:
Chen M.-H., Lin C.-H., Shih C.-C. (2014). Antidiabetic and Antihyperlipidemic Effects of Clitocybe nuda on Glucose Transporter 4 and AMP-Activated Protein Kinase Phosphorylation in High-Fat-Fed-Mice. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine: 1-15
del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 74
Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 192
Das N. (2005). Heavy metals biosorption by mushrooms. Natural Product Radiance 4(6): 454-459
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 131
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 56
Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 181
Işiloğlu M., Çinar H., Baş Sermenli H. (2013). A review of Accumulation of Lead in the Lepista nuda and Russula cyanoxantha. Digital Proceeding of the ICOEST 2013 - Cappadocia: 398-394
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 108
Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 343
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 110-111
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 199
Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
Slekovec M., Irgolic K. J. (1996). Uptake of arsenic by mushrooms from soil. Chemical Speciation and Bioavailability 8(3/4): 67-73
Yu-Cheng D., Tolgor B. (2009). Edible and Medicinal Fungi in Northeast China. Acta Botanica Yunnanica, Suppl.16: 113-114

miercuri, 2 iulie 2014

Mycena polygramma


  Comestibilitate: necomestibilă
Mycenaceae     
Mycena polygramma DSC26262
Mycena polygramma DSC26241

Bazidiocarpul: la început este ovoidal sau conic, uşor umbonat la vârf, cu marginile neregulate şi puţin răsucite înspre interior; la maturitate devine aplatizat şi umbonat, cu marginile ondulate, cel mai adesea striate, cu diametrul de 2-4 cm; are suprafaţa exterioară cenuşiu-maronie până la gri deschis, uneori cu tentă rozie, brăzdată de caneluri radiare adânci
Lamelele: adnate, vizibil ataşate de picior sau uşor decurente; la început de culoare albă, mai târziu cu tentă rozie
Piciorul: este foarte fragil, cartilaginos, cilindric, cu înălţimea de 6-15 cm şi grosimea de 2-5 mm; este acoperit cu striaţii fine longitudinale caracteristice, uneori uşor răsucite; are culoarea cenuşie până la cenuşiu-argintie
Fructificaţie: august-noiembrie
Ecologie: saprofită; este una dintre speciile care contribuie la descompunerea materiilor vegetale din păduri; se dezvoltă în grupuri, uneori numeroase, pe cioate şi buşteni de foioase (Quercus, Acer, Tilia); este o ciupercă bioluminescentă, care emite radiaţii luminoase pe timpul zilei
Specii similare:
Mycena inclinata, care piciorul brun-roşcat, mai deschis înspre vârf; carnea are miros rânced
Mycena vitilis, care are pălăria conică, de mai mici dimensiuni (5-18 mm) şi lamelele fin serate pe margini
Dăunători: bazidiocarpii sunt vizitaţi de adulţii unor diptere din familia Mycetophilidae

Mycena polygramma DSC26268
Mycena polygramma DSC26272

Mycena polygramma DSC26244


  Referinţe:
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes - Tricholomatales. Version 2.1: 123
Gray S. F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 619
Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae, Duckworth & co. London: 40-41
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 384
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 172
Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84