marți, 29 iulie 2014

Polyporus alveolaris


Bazidiocarpul: are 1-10 cm diametru, formă variabilă, cel mai adesea circular, reniform sau în formă de evantai; la început este acoperit cu fibrile mătăsoase şi are culoarea gălbuie, galben-portocalie, până la roşie-portocalie, cu timpul devenind crem până la albicios
Piciorul: adesea corpul de fructificaţie este direct ataşat de substrat; când este prezent, piciorul este poziţionat centrat sau lateral şi are 0,5-2 cm înălţime şi 1,5-5 mm grosime
Tuburile: sunt alungite radial; porii mari (0,5-3 mm diametru), alungiţi, crem-albicioşi, dispuşi în şiruri radiale, de formă poligonală până la hexagonală, sunt decurenţi pe picior
Fructificaţie: mai-decembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe crengi şi buşteni de foioase aflate în putrefacţie, provocând un putregai alb; se poate dezvolta ocazional şi pe ramurile uscate rămase ataşate de trunchiurile vii
Specii similare:
Polyporus arcularius, care are bazidiocarpul circular, iar piciorul este ataşat central
Comestibilitate: deşi exemplarele tinere au carnea tare şi lemnoasă, sunt considerate comestibile; uneori fac parte din compoziţia unor preparate gastronomice
Polyporus alveolaris DSC42405
Polyporus alveolaris DSC36079
Polyporus alveolaris DSC36085
Polyporus alveolaris DSC45777
Polyporus alveolaris DSC45779
Polyporus alveolaris DSC42391 Polyporus alveolaris DSC63109 Polyporus alveolaris DSC63112
Polyporus alveolaris DSC142112 Polyporus alveolaris DSC142140


  Referinţe:
Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
Grand L. F., Vernia C. S. (2004). Fungi on Plants in North Carolina - Sorted by Host. North Carolina State University: 1-179
Ostry M. E., Anderson N. A., O'Brien J. (2011). Field Guide to Common Macrofungi in Eastern Forests and Thei Ecosystem Functions. United States Department of Agriculture. Forest Service. Northern Research Station: 1-82
Piątek M. (2004). Notes on Polish polypores 4. Polyporus alveolaris. Karstenia 44: 61-66
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 133
Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu