|
Bazidiocarpul: întins, alipit de substrat, inițial orbicular, cu consistență ceroasă, cu colorit albicios, palid gălbui, sub forma unor pete de mici dimensiuni; ulterior, aceste mici pete se unesc în corpuri de fructificație neregulate ca formă, cu lungimea de 5-12 (până la 50) cm și înălțimea de 2-3 mm, cu margini scurt fimbriate, cu colorit gălbui-ocru, ocru pe vreme uscată, albicios pe margini
Himenoforul: este format din ţepi inegali, conici, cilindrici sau spatulați, uneori ascuțiți la vârf, lungi de 1-3 (uneori 5) mm, cu diametrul de 0,3-1 (2) mm la bază, uneori concrescuți la bază, cu colorit mai întunecat înspre vârf
Fructificaţie: pe tot parcursul anului
Ecologie: saprofită; se dezvoltă în grupuri compacte sau împrăştiat pe ramurile căzute aflate în descompunere de pe solul pădurilor de foioase sau pe ramurile uscate din coronamentul arborilor (în special de Quercus, rareori de Corylus, Fraxinus, Fagus, Carpininus); se dezvoltă atât zonele cu umiditate ridicată, cât și în cele bine incălzite
Specii similare:
• Radulomyces confluens, la care himenoforul are suprafața netedă
|
|
