Clitocybe odora

Aniseed toadstool, Blue-green mushroom

Agaricus odorus Bull. 1784, Gymnopus odorus (Bull.) Gray 1821, Lepista odora (Bull.) Harmaja 1976

Comestibililă condiționat

Agaricales - incertae sedis

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai după gătire îndelungată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește împrăștiat sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase sau de conifere SPECII SIMILARE: Stropharia aeruginosa, al cărei picior are un inel fragil, membranos, acoperit dedesubt cu floculozități albicioase; Clytocibe fragrans, care are pe vreme umedă pălăria maronie, pe vreme uscată crem-albicioasă; Entoloma sinuatum, la care lamelele, care au

colorit alb-gălbui, devin ulterior roz; Chrysomphalina grossula, care are pălăria galben-verzuie, brun-oliv și se dezvoltă prin locuri umede, printre mușchi BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, apoi aplatizat, ușor adâncit la centru, cu margini ondulate, uneori în formă de pâlnie, cu diametrul de 3-10 (20) cm; cuticula separabilă, nehigrofană, la început pruinoasă, cu colorit verde-albăstrui, verde-cenușiu, cenușiu-verzui până la palid verzui, cu timpul cenușiu-gălbuie, palid cenușie, cenușiu-maronie

CARNEA: cu miros puternic de anason și gust dulce, poate fi folosită la preparea supelor, poate fi uscată și folosită drept condiment la prepararea mâncărurilor datorită gustului piperat, poate fi pusă la murat, poate fi amestecată cu ou și pesmet și prăjită, poate fi preparată cu sos și servită cu pește, poate fi prăjită cu ceapă, adăugată în rizoto

LAMELELE: ușor decurente; subțiri, crem-albicioase sau palid verzui PICIORUL: cilindric, uneori curbat, fin flocos și ușor îngroșat la bază, înalt de 3-8 cm, gros de 0,3-1 cm; albicios sau de culoarea pălăriei

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 161-162
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 56
●	Bas C., Kuyper Th. W., Noordeloos M. E., Vellinga E. C. (1995). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-183
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 151
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 41-41
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 103
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 55
●	Jordan P. (2016). The mushroom guide and identifier - The ultimate guide to identifying, picking and using mushrooms. Hermes House: 50-51
●	Knudsen H., & Vesterholt J. (2008). Funga Nordica: Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen. Nordsvamp: 1-965
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 85
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 39
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 99
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 346
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 91-92
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 215
●	Pázmány D., Stana D. (1981). Clitocybe odora (Bull.ex Fr.) Kummer - Teratology. Institutul Agronomic "Dr. Petru Groza", Cluj-Napoca. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici, XI: 55-56
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 274
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 180
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 280

Agaricus porphyrizon

Lilac mushroom

Agaricus purpurascens (Cooke) Pilát 1951, Psalliota purpurascens (Cooke) F.H. Møller 1952

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră); carnea este albă, cu miros de migdale amare și gust plăcut de alune FRUCTIFICAȚIE: septembrie-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase SPECII SIMILARE: Agaricus dulcidulus, la care piciorul albicios se îngălbenește rapid la atingere; Agaricus semotus, la care pălăria are dimensiuni mai mici (2-7 cm); Agaricus brunneolus, la care piciorul, cu inel persistent, estre fibrilos-scvamulos la floculos dedesubt

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial semisferic, convex, apoi plan-convex, cu diametrul de (2) 5-10 cm; cuticula roșu-arămie, brun-cenușie, brun-vineție, brun-purpurie, acoperită cu fibrile alipite purpurii, la maturitate roșu-arămie la centru și palid rozie la margine LAMELELE: libere; dese, inegale, fin serate, cenușiu-rozii, apoi aproape negricioase PICIORUL: bulbos la bază, înalt de 6-10 cm și gros de 1-1,5 cm, cu un inel fragil, membranos; prin strivire se îngălbenește

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 22-23
●	Knudsen H., & Vesterholt J. (2008). Funga Nordica: Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen. Nordsvamp: 1-965
●	Noordeloos M. E., Kuyper Th. W., Vellinga E. C. (2001). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-169

Clitopilus prunulus

Miller, Sweetbread mushroom

Agaricus prunulus Scop. 1772, Paxillus prunulus (Scop.) J.E. Lange 1940, Pleuropus prunulus (Scop.) Murrill 1917

Comestibilă cu precauție

Entolomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar trebuie culeasă cu precauție datorită riscului de confuzie cu alte ciuperci otrăvitoare; este adesea căutată și apreciată la fel de mult ca speciile comestibile de hribi (Boletus); se recomandă culegerea exemplarelor proaspete FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă sau saprofită; crește solitar sau în grupuri (uneori numeroase), pe solul pădurilor de foioase sau de amestec (prin rariști, sub tufărișuri, la marginea drumurilor forestiere)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, apoi plan-convex, ulterior adâncit la centru, la final infundibuliform, cu marginea ondulată sau lobată și diametrul de 4-12 cm; cuticula netedă, ușor separabilă, catifelată, pruinoasă, vâscoasă pe vreme umedă, albicioasă, alb-cenușie, alb-gălbuie LAMELELE: decurente, ocazional adnate; dese, ușor detașabile, subțiri, bifurcate, iniţial albe, apoi rozii PICIORUL: cilindric sau îngroșat la bază, adesea excentric, înalt de 2-6 cm și gros de 0,5-1,5 cm

CARNEA: albă, moale, cu gust și miros puternic și plăcut de aluat crud sau făină umedă (care dispare în urma gătirii); se poate prepara pane sau cu sos, se poate prăji și apoi servi cu pâine prăjită stropită cu zeamă de lămâie; poate fi conservată foarte bine prin uscare pentru a fi gătită mai târziu SPECII SIMILARE: Clitocybe rivulosa, care are pălăria mai mică (3-4 cm), lamelele albe cu pete rozii, piciorul mai scurt decât diametrul pălăriei, crește prin pajiști și

conține muscarină; Clitocybe dealbata, care are pălăria mai mică (2-4 cm), albicioasă cu nuanțe violacee sau rozii, crește prin pajiști și conține muscarină; Clitocybe phyllophila, la care cuticula, albă sau alb-portocalie, nu este crăpată la maturitate; Calocybe gambosa, care fructifică mai devreme (primăvara); Entoloma sinuatum, care are un miros puternic de pepene; Inocybe geophylla, care are miros de pământ și lamelele adnexe

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 240-241
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 244
●	Bas C., Kuyper Th. W., Noordeloos M. E., Vellinga E. C. (1995). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-183
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 56
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 1-128
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 39
●	Laurent P. (2010). Les champignons. Les reconnaître et les trouver. Éditions Sud Ouest: 1-128
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 234
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa. Oradea: 100
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 134
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 154-155
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 377
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 310
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 199
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 214

Scleroderma citrinum

Common earthball, Pigskin poison puffball

Scleroderma vulgare var. cepa (Pers.) W.G. Sm. 1908

Otrăvitoare

Sclerodermataceae

TOXICITATE: otrăvitoare, în urma ingerării apărând stări violente de vomă, diaree, stări de oboseală FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă, se dezvoltă solitar sau în grupuri compacte, pe solul pădurilor de conifere (Pinus sylvestris) sau de foioase (Quercus, Fagus sylvatica, Betula pendula); adesea parazitată de bazidiocarpi de Pseudoboletus parasiticus

BAZIDIOCARPUL: este sferic la ovoid, adesea uşor turtit la vârf, cu diametrul de (2) 4-8 (10) cm EXOPERIDIA: groasă (2-5 mm), tare, gălbuie, portocaliu-gălbuie, brun-gălbuie, acoperită cu verucozități solzoase cu aspect poligonal; la maturitate se desface la partea superioară printr-un orificiu neregulat ENDOPERIDIA: albicioasă la gălbuie, se colorează în roșu prin tăiere GLEBA: albicioasă, apoi negricioasă cu tentă purpurie sau albăstruie

Referinţe:
●	Duffy T. J., Wood M. G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 1-166
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0
●	Guzmán G., Cortés-Pérez A., Guzmán-Dávalos L., Ramírez-Guillén F., del Refugio Sánchez-Jácome M. (2013). An emendation of Scleroderma, new records, and review of the known species in Mexico. Revista Mexicana de Biodiversidad: S173-S191
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa. Oradea: 1-192
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
●	Waller K., Raidl S., Agerer S. (1993). Die Ektomykorrhizen von Scleroderma citrinum. Z. Mykol. 59(2): 141-153

Amanita regalis

Brown fly agaric, King fly agaric

Amanita muscarius var. regalis Fr. 1821

Otrăvitoare

Amanitaceae

TOXICITATE: consumul acestei ciuperci duce la apariţia sindromului panterian, datorită conţinutului de muscimol și acid ibotenic FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie SPECII SIMILARE: Amanita caesarea, la care pălăria nu are resturi albicioase de văl; Amanita rubescens, la care carnea se înroșește prin rupere ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solul pădurilor umede de molid (Picea abies) din zona montană, uneori și în pădurile de foioase

BAZIDIOCARPUL: inițial în formă de ou, mai târziu plan-convexă, cu diametrul de 7-10 (20) cm; cuticula este brună, brun-gălbuie, brun-cenușie, cenușie, acoperită cu resturi de văl gălbui, pufoase LAMELELE: libere; la început albe, apoi palid gălbui PICIORUL: alb, tomentos-fibrilos, înalt de 10-25 cm și gros de 1,5-2 cm; la bază bulbos și cu resturi de volvă galbene fragmentate în inele circulare, cu un inel albicios cu marginea galbenă

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26)
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 203

Butyriboletus appendiculatus

Butyriboletus appendiculatus

Boletus appendiculatus Schaeff. 1774

Comestibilă condiționat

Boletaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar trebuie consumată cu precauție deoarece poate produce reacții alergice; exemplarele tinere pot fi consumate și în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase și mai rar de amestec, în asociație mai ales cu Quercus, dar și cu Fagus, Carpinus, Betula, Tilia, Abies alba SPECII SIMILARE: Caloboletus calopus, la care piciorul

este acoperit cu pete roşu-rozii; Butyriboletus fechtneri, care are piciorul galben-auriu, ușor roșiatic la bază BAZIDIOCARPUL: cărnos, semisferic, ulterior convex la plan-convex, cu marginea mai mult sau mai puțin neregulat-ondulată, răsucită înspre interior și diametrul de 5-20 cm; cuticula netedă, fin catifelată, ocru-maronie, brun-roșiatică, ulterior discret fisurată TUBURILE: adnate; scurte, galben-limonii, apoi crem cu tentă oliv, se albăstresc prin apăsare; porii sunt foarte mici, circulari

CARNEA: este moale, palid gălbuie, cu gust dulce și miros plăcut de nuci, poate fi conservată prin uscare sau în saramură

PICIORUL: cilindric, apoi ușor bulbos la bază, de 5-15 cm înălțime, 2-6 cm diametru, alb-gălbui, palid gălbui, acoperit cu o rețea gălbuie cu aspect reticulat; se albăstrește la suprafață prin apăsare; prin tăiere, carnea de la baza piciorului capătă o ușoară tentă maroniu-roșiatică

Referinţe:
●	Assyov B. (2012). Revision of Boletus section Appendiculati (Boletaceae) in Bulgaria with a key to the Balkan species. Turkish Journal of Botany 36: 408-419
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol. 1. 10° Edizione: 261
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe. UIT Cambridge Ltd.: 1-512
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 166-167
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 569
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 270
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Diputación Provincial de Ávila: 127