Russula paludosa

Tall bog Russula

Russula integra var. paludosa (Britzelm.) Singer 1923

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), numai dacă este gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe solurile pădurilor de conifere, prin turbării, locuri mlăștinoase, printre pernițele de mușchi, în zona montană (sub Pinus) SPECII SIMILARE: Russula badia, care are pălăria roșu-castanie, negru-purpurie, iar carnea are miros de rășină; Russula decolorans, care are pălăria portocaliu-maronie,

roz-portocalie, roșu-portocalie, iar carnea se înnegrește ușor prin tăiere; Russula emetica, care are pălăria roșu-sângerie, iar carnea este roz sub cuticulă BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-17 cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 1/2 din rază, roșu-portocalie, portocaliu-ocru, uneori la centru crem-ocru LAMELELE: adnexe la ușor decurente; iniţial albe, apoi palid ocru

CARNEA: inițial tare, de culoare albă, apoi spongioasă, cu nuanțe cenușii; sub cuticulă este palid rozie până la roșiatică

PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la mijloc; albicios, uneori cu nuanțe roșiatice; foarte lung în comparație cu diametrul pălăriei; înalt de 10-15 (20) cm şi gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 389
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 128
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Russula ochroleuca

Ochre brittlegill

Rusula citrina Gillet 1881, Russula granulosa Cooke 1888

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, la care carnea din picior, albă, capătă prin rupere o ușoară tentă gri; Russula fellea, la care carnea emană prin tăiere un miros slab de compot de mere; Russula solaris, la care piciorul, alb, se colorează în galben-maroniu prin apăsare

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, adesea parțial îngropat în sol sau acoperit cu resturi vegetale, apoi plan-convex, adâncit la centru, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula ușor vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 2/3 din rază, limonie, galben-ocru, galben-albicioasă, mai târziu striată la margine LAMELELE: adnexe, foarte fragile; inițial albe, ulterior alb-cenușii PICIORUL: cilindric; alb, apoi alb-cenușiu, cu înălțimea de 4-8 cm și grosimea de 1-2,5 cm

CARNEA: albă, cu gust acru, poate fi conservată prin uscare

Referinţe:
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 224
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 537
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Hebeloma radicosum

Rooting poison pie

Agaricus radicosus Bull. 1784, Myxocybe radicosa (Bull.) Fayod 1889, Pholiota radicosa (Bull.) P. Kumm. 1871

Necomestibililă

Hymenogastraceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, prin păduri de foioase (mai ales sub Fagus, Quercus), pe solurile îmbogățite în azot de către dejecțiile mamiferelor (șoareci, bursuci etc.) SPECII SIMILARE: Hebeloma sinapizans, care are baza piciorul bulboasă și este lipsit de inel CARNEA: albicioasă, cu miros slab de migdale amare

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial semisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 2,5-11 (15) cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, crem, gălbui-maronie, palid ocru-maronie, cenușiu-maronie, acoperită cu scvame alipite LAMELELE: libere; dese, serate; inițial crem, mai târziu brun-ciocolatii PICIORUL: cilindric, fusiform, foarte lung radicant; cu inel membranos dublu, persistent, dedesubt scvamos, crem-maroniu; înalt de 3,5-15 (20) cm și gros de 0,6-2,5 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 246
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Dorling Kindersley Ltd., London: 1-304
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 383
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 221

Russula fellea

Geranium brittlegill, Geranium-scented Russula

Agaricus felleus Fr. 1821

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, ca urmare a gustului foarte amar; prin ingerare pot apărea tulburări digestive FRUCTIFICAȚIE: septembrie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de foioase (mai ales de Fagus), mai rar de conifere SPECII SIMILARE: Russula ochroleuca, la care cuticula este gălbuie, galben-limonie, separabilă pe 2/3 din rază CARNEA: amară, cu miros de compot de mere sau de Pelargonium; albă, apoi gălbuie

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 4-6 (9) cm; cuticula palid gălbui-maronie, palid gălbui-ocru, gălbuie, mai deschisă înspre margine, separabilă la margine LAMELELE: adnexe; la început albicioase, crem deschis, apoi palid gălbui PICIORUL: inițial albicios, apoi crem, palid ocru; înalt de 2-7 cm și gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Russula densifolia

Crowded Russula, Reddening Russula

Russula nigricans var. densifolia (Secr. ex Gillet) Bataille 1908

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită gustului foarte acru, care nu dispare prin gătire FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe soluri calcaroase, în special în pădurile de conifere, dar și în cele mixte sau de foioase SPECII SIMILARE: Russula adusta, care are lamelele groase distanțate, iar carnea, prin tăiere, se colorează încet în palid roşiatic, apoi în gri şi ulterior în negru; Russula albonigra, care are lamelele groase, distanţate,

iar carnea, prin tăiere, se colorează direct în negru BAZIDIOCARPUL: la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 3-8 (15) cm; cuticula alb murdar, palid maronie, palid gălbui-maronie, cenușiu-maronie, mai deschisă înspre margine, separabilă, la maturitate brun-negricioasă LAMELELE: adnate sau ușor decurente; dese, subțiri, inegale dar nebifurcate; albicioase, mai târziu crem; prin rupere, mai întâi se înroșesc, apoi, după mult timp, se înnegresc

CARNEA: groasă, cu gust acru; albicioasă, în secțiune se înroșește ușor, apoi se colorează în brun-cenușiu și în final înnegrește

PICIORUL: robust; albicios, se pătează cu timpul în maroniu; înalt de 3-6 cm și gros de 1-2 cm

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 90
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Russula decolorans

Copper brittlegill

Rusula rubriceps (Kauffman) Singer 1943, Russulina decolorans (Fr.) J. Schröt. 1889

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere, mai ales sub Picea abies printre tufele de afin SPECII SIMILARE: Russula aurea, care are piciorul și muchia lamelelor galben-limonii; Russula paludosa, la care cuticula este roșie ca zmeura, cu pete mari crem CARNEA: albă, prin tăiere se înroșește ușor, apoi se înnegrește

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi ușor adâncit la centru, cu diametrul de 5-11 cm; cuticula puțin separabilă pe 1/2 din rază, roz-portocalie, portocaliu-maronie, roșu-portocalie, cărămizie, purpurie LAMELELE: adnexe; inițial alb-gălbui, ulterior ocru, se înnegresc cu timpul la margine PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la bază; alb, apoi cenușiu-negricios; înalt de 6-12 cm și gros de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 387
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 285

Russula curtipes

Russula curtipes

Russula curtipes F.H. Møller & Jul. Schäff. 1935

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăștiat, pe solul pădurilor uscate de Fagus SPECII SIMILARE: Russula alutacea, care are lamelele groase, distanțate; Russula mustelina, care are lamelele dese, puternic bifurcate, crem-albicioase; Russula faginea, la care piciorul are pete ocru-maronii; Russula romellii, la care cuticula se separă pe 1/3 din rază, lăsând descoperită carnea galben-limonie

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat și ulterior adâncit la centru, cu diametrul de 3-10 (12) cm; cuticula neseparabilă, roșu-vineție, roșu-maronie, cu colorit mai deschis în centru (ocru, verzuie) LAMELELE: adnate, fragile; crem, apoi ocru-gălbui, se colorează în maroniu la atingere PICIORUL: alb, ulterior ușor maroniu la bază; înalt de 3-6 cm și gros de 1-2,5 cm

Referinţe:
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327

Russula badia

Burning brittlegill

Russula friesii Bres. 1929

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită gustului foarte piperat și a mirosului de rășină FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăștiat, pe soluri acide, sub conifere, în zona de munte SPECII SIMILARE: Russula integra, la care lamelele albe se colorează în ocru intens; Russula emetica, la care pălăria roșu-sângerie are carnea roșie sub cuticulă; Russula atropurpurea, la care piciorul alb, se colorează în cenușiu

BAZIDIOCARPUL: inițial cărnos, convex, mai târziu ușor adâncit la centru, cu diametrul de 6-15 cm; cuticula cu colorit roșu aprins, roșu-castaniu, roșu-vinețiu, negru-purpuriu, uneori decolorată (ocru, rozie, brun-roșcată cu pete), separabilă pe 1/2 din rază LAMELELE: fragile; albe, mai târziu ocru, uneori roșiatice la margine PICIORUL: cilindric, ușor îngroșat la bază; alb, adesea cu nuanțe vineții sau roșiatice; înalt de 4-9 cm și gros de 1,5-3 cm

Referinţe:
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330

Russula aurea

Gilded brittlegill

Agaricus aureus (Pers.) Pers. 1801, Russula aurata Fr. 1838, Russula esculenta Pers. 1796

Comestibilă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună) și în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă solitar sau în grupuri, în locuri umede, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula melliolens, la care lamelele și piciorul se pătează cu timpul în maroniu; Russula vinosa, care are cuticula pruinoasă la margine; Russula maculata, la care piciorul este maroniu la bază și se brunifică la atingere CARNEA: albă, cu nuanțe gălbui sub cuticulă

BAZIDIOCARPUL: inițial emisferic, apoi întins şi ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-9 cm; cuticula puțin separabilă înspre margine, roșu-portocalie, roşu aprins, cu colorit galben-auriu, galben-limoniu la centru LAMELELE: adnate; inițial crem-albicioase cu muchia limonie, ulterior gălbui-ocru PICIORUL: cilindric, ușor îngroșat la bază, spongios, albicios sau galben-limoniu; înalt de 3,5-8 cm și gros de 1,5-3 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 175
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 523
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 166