Russula decipiens

Russula decipiens

Russula decipiens (Singer) Svrček 1967, Russula maculata var. decipiens Singer 1931

Otrăvitoare

Russulaceae

TOXICITATE: otrăvitoare; consumarea acestei ciuperci duce la apariția disconfortului gastro-intestinal FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solul pădurilor de foioase, în special sub Quercus, uneori Carpinus SPECII SIMILARE: Russula vesca, la care cuticula nu acoperă în întregime pălăria la maturitate; Russula vinosopurpurea, la care cuticula este roșu-vineție, roșu-violet sau violet-maronie, uneori la centru cu pete crem; Russula cuprea, care are lamelele adnexe, palid ocru

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat și ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-10 (14) cm; cuticula separabilă pe jumătate din rază, roșu-rozie, roșu-carmin, roșu-vineție, brun-roșcată, mai deschisă la culoare în centru (palid ocru, palid ocru-oliv) LAMELELE: adnate la ușor decurente; dese, bifurcate; la început crem, palid gălbui, apoi de un galben viu, la vârf cu tentă portocalie PICIORUL: inițial alb, apoi cu pete maronii la bază, înalt de 3-8 (14) cm şi gros de 10-25 mm

Bibliografie:
●	Bon M. (1998). Monographic key for European Russulae. Documents Mycologiques 18 (71-72): 1-125
●	Manic Ș. (2020). Contributions to the research on the genus Russula in the Mycobiota of Bessarabia. Acta Horti Botanici Bucurestiensis 46: 169-180
●	Pázmány D. (1992). Survey of Russula species from Transilvania. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca. vol.22: 31-60
●	Sarnari M. (2020). Monografia illustrata del Genere Russula in Europa. Tomo Primo. Associazione Micologica Bresadola 46: 1-799
●	Singer R. (1932). Monographie der Gattung Russula. Beihefte zum Botanischen Centralblatt 49(1): 205-380

Russula pseudointegra

Scarlet brittlegill

Russula pseudointegra

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă pe solul pădurilor de foioase (sub Quercus, Fagus) SPECII SIMILARE: Russula rosea, la care cuticula este puțin sau aproape deloc detașabilă, roşie-stacojie până la rozie, adesea cu pete albicioase; Russula aurora, care are cuticula rozie, adesea crem la centru; Russula integra, care are cuticula maronie, cu nuanțe violet, purpurii, gălbui, verzui; Russula luteotacta, care are piciorul albicios, uneori cu tentă rozie, cu pete gălbui

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior aplatizat, de 3-7 (12) cm diametru; cuticula separabilă pe 1/3 din rază, rozie, roșie, roșie-portocalie, la maturitate albicioasă LAMELELE: puțin atașate de picior; crem-albicioase, apoi gălbui PICIORUL: cilindric, albicios; de 3-6 cm înălțime, 1-3 cm grosime CARNEA: tare, albă; cu miros slab de fructe

Bibliografie:
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 288

Russula minutula

Minute brittlegill

Russula rosea var. minutula (Velen.) Singer 1947

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dacă este gătită; cu interes gastronomic scăzut datorită rarității și a dimensiunilor mici FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de foioase (sub Fagus, Carpinus) SPECII SIMILARE: Russula nobilis, la care cuticula este de un roșu aprins sau rozie, iar carnea de sub cuticulă rozie; Russula aurora, care are cuticula rozie, înspre margine crem-rozie; Russula emeticicolor, al cărei picior

este albicios, uneori cu tentă rozalie, cu pete ocru la bază; Russula lilacea, care are de obicei cuticula cu nuanțe vișinii sau roz-violet; Russula silvestris, care are cuticula separabilă până aproape de centrul pălăriei, roșiatică, rozie, uneori la centru cu pete gălbui sau ocru-gălbui; Russula luteotacta, la care carnea se colorează în galben prin rupere, iar cuticula are colorit roșu ca mărul, roz, cu pete mari mai deschise la culoare CARNEA: fragilă; albicioasă, uneori rozie la marginea pălăriei; cu miros puternic de rozmarin în stare proaspătă

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior aplatizat, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 1-3 (4) cm; cuticula separabilă pe o treime din rază, roz-roșiatică, uneori mai deschisă la centru, cu zone albicioase sau crem

LAMELELE: ușor decurente; distanţate, subțiri, uneori bifurcate, fragile; inițial albiciose, apoi palid crem, uneori cu tentă roșiatică înspre marginea pălăriei PICIORUL: cilindric, ușor îngroșat la bază; albicios, uneori cu o ușoară tentă roșiatică la bază; de 1-5 cm înălțime și 4-10 mm grosime

Bibliografie:
●	Pázmány D. (1992). Survey of Russula species from Transilvania. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca. vol.22: 31-60

Russula heterophylla

Greasy green brittlegill

Agaricus lividus Pers. 1801, Russula livida (Gillet) J. Schröt. 1889, Russula virginea Cooke & Massee, 1890

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solurile uscate ale pădurilor de foioase (de preferință sub Quercus, Carpinus) și de conifere SPECII SIMILARE: Russula aeruginea, care are cuticula netedă, separabilă pe jumătate din rază, palid verzuie, verde-gri deschis, rar verde-oliv; Russula cyanoxantha, care are cuticula separabilă pe 1/3 din rază, cu colorit

foarte variabil (violet-negricios, violet-albăstrui, verzui, verzui-negricios, gălbui, gri-violet, ocru, până la maroniu deschis, adesea cu reflexe violet-verzui); Russula vesca, care are cuticula ușor separabilă, care nu acoperă până la margine pălăria, brun-ocru, brun-roșcată, roz-maronie, rareori verzuie; Russula virescens, care are cuticula catifelată, neseparabilă, palid verzuie, la maturitate acoperită cu numeroase plăci poligonale verzi-cenuşiu închis până la verde crud; Amanita phalloides, care are cuticula uneori cu nuanțe verzui la exemplarele tinere

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial globular, apoi aplatizat, la maturitate adâncit la centru, cu diametrul de 5-10 (12) cm; cuticula separabilă pe mai mult de jumătate din rază, la maturitate mai scurtă, neacoperind până la margine pălăria, verde-găbui, verde-oliv cu centrul maroniu, verde-maroniu, verzuie, galben-limonie cu centrul verzui

LAMELELE: ușor decurente, foarte dese; albe la crem-gălbui, ulterior cu pete ruginii PICIORUL: cilindric, de obicei subțiat la bază; alb, la maturitate cu pete ocru-gălbui, maronii; înalt de 3-6 cm şi gros de 1-3,5 cm

Bibliografie:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 276
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 220
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 172
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 287
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 169

Russula alutacea

Yellow-gilled russula

Agaricus alutaceus (Pers.) Pers. 1801, Russula olivascens (Fr.) Fr. 1861

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile calcaroase din pădurile de foioase (mai ale sub Fagus), de amestec sau de conifere (sub Picea) SPECII SIMILARE: Russula olivacea, care are cuticula cu colorit variabil, de la verzui la brun-violet, gri-oliv, roșu-purpuriu închis, mai târziu la centru gălbuie, lamelele adnexe și piciorul uneori cu tentă rozie pe întreaga lungime; Russula integra, care are lamelele albe, mai

târziu galben deschis, galben-ocru și crește în special prin păduri de conifere din zona de munte BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi aplatizat, ușor adâncit în centru, de 6-15 (20) cm diametru; cuticula greu separabilă, până la 1/4 din rază, cu colorit variabil, brun-roșcat, roșu-violet, purpuriu, violet, maroniu, brun-verzui, cu zone oliv, crem-verzui, ocru, vineții, negricioase

TOXICITATE: consumul în stare crudă, poate provoca serioase intoxicații gastro-intestinale CARNEA: este albă, compactă, cu miros slab de fructe și gust dulce

LAMELELE: groase, distanțate, foarte fragile; inițial palid crem-albicioase, la maturitate crem-gălbui la ocru deschis PICIORUL: cilindric, albicios, uneori la bază ușor roziu; are înălţimea de 3-9 cm şi grosimea de 1,5-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 377
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 119
●	Kränzlin F. (2005). Fungi of Switzerland, Volume 6: Russulaceae: Lactarius, Russula. Verlag Mykologia Luzern: 130
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 186-187
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 288

Russula paludosa

Tall bog Russula

Russula integra var. paludosa (Britzelm.) Singer 1923

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), numai dacă este gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe solurile pădurilor de conifere, prin turbării, locuri mlăștinoase, printre pernițele de mușchi, mai ales printre tufele de Vaccinium myrtillus, în zona montană (sub Pinus, Picea) SPECII SIMILARE: Russula badia, care are pălăria roșu-castanie, negru-purpurie, iar carnea miroase a rășină;

Russula decolorans, care are pălăria portocaliu-maronie, roz-portocalie, roșu-portocalie, iar carnea se înnegrește ușor prin tăiere; Russula emetica, care are pălăria roșu-sângerie, iar carnea este roz sub cuticulă BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-17 cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 1/2 din rază, roșu-portocalie, portocaliu-ocru, uneori la centru crem-ocru

CARNEA: inițial tare, de culoare albă, apoi spongioasă, cu nuanțe cenușii; sub cuticulă este palid rozie până la roșiatică LAMELELE: adnexe la ușor decurente; iniţial albe, apoi palid ocru

PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la mijloc; albicios, uneori cu nuanțe roșiatice; foarte lung în comparație cu diametrul pălăriei; înalt de 10-15 (20) cm şi gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 389
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 128
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Russula ochroleuca

Ochre brittlegill

Rusula citrina Gillet 1881, Russula granulosa Cooke 1888

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, la care carnea din picior, albă, capătă prin rupere o ușoară tentă gri; Russula fellea, la care carnea emană prin tăiere un miros slab de compot de mere; Russula solaris, la care piciorul, alb, se colorează în galben-maroniu prin apăsare

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, adesea parțial îngropat în sol sau acoperit cu resturi vegetale, apoi plan-convex, adâncit la centru, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula ușor vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 2/3 din rază, limonie, galben-ocru, galben-albicioasă, mai târziu striată la margine LAMELELE: adnexe, foarte fragile; inițial albe, ulterior alb-cenușii PICIORUL: cilindric; alb, apoi alb-cenușiu, cu înălțimea de 4-8 cm și grosimea de 1-2,5 cm

CARNEA: albă, cu gust acru, poate fi conservată prin uscare

Referinţe:
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 224
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 537
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Russula fellea

Geranium brittlegill, Geranium-scented Russula

Agaricus felleus Fr. 1821

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, ca urmare a gustului foarte amar; prin ingerare pot apărea tulburări digestive FRUCTIFICAȚIE: septembrie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de foioase (mai ales de Fagus), mai rar de conifere SPECII SIMILARE: Russula ochroleuca, la care cuticula este gălbuie, galben-limonie, separabilă pe 2/3 din rază CARNEA: amară, cu miros de compot de mere sau de Pelargonium; albă, apoi gălbuie

BAZIDIOCARPUL: la început emisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 4-6 (9) cm; cuticula palid gălbui-maronie, palid gălbui-ocru, gălbuie, mai deschisă înspre margine, separabilă la margine LAMELELE: adnexe; la început albicioase, crem deschis, apoi palid gălbui PICIORUL: inițial albicios, apoi crem, palid ocru; înalt de 2-7 cm și gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330