Cystoderma amianthinum

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, campanulat, mai târziu întins, uşor umbonat la centru, uneori încreţit, adesea cu marginile franjurate, cu diametrul de 2-5 cm; cuticula este uniform fin granulată, gălbui-portocalie, ocru-portocalie Lamelele: adnate, apoi adnexe; dese, inegale, la început albe, ulterior crem, palid-gălbui Piciorul: cilindric; de culoarea pălăriei; este acoperit de o peliculă albicioasă cu aspect granular; ajunge la 3-7 cm înălţime şi 3-8 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solurile acide din pădurile de conifere (sub Picea abies, Abiea alba, Pinus), în perniţele de muşchi din luminişuri Specii similare: • Cystoderma granulosum, care are pălăria de culoare mai închisă (cărămizie, brun-ruginie, portocaliu-maronie), acoperită cu numeroase granule mici • Cystodermella cinnabarina, care are pălăria de culoarea cinabrului, portocaliu-ruginie, roşu-cărămizie; piciorul este acoperit cu scvame mici portocaliu închis Comestibilitate: carnea este subţire, gălbuie, cu miros neplăcut de mucegai; deşi se spune că ar fi comestibilă, consumul aceste specii trebuie făcut cu precauţie

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 154
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 212

Tricholomopsis rutilans

Comestibilitate: necomestibilă

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: cărnos, iniţial convex, ulterior campanulat, mai târziu aproape aplatizat, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula palid gălbuie este acoperită cu fibrile dese brun-ruginii; la maturitate, cuticula se fisurează concentric, separându-se în scvame mari, erecte Lamelele: adnate; dese, inegale, serate, cu colorit gălbui la început, galben-aurii ulterior Piciorul: cilindric; este alb-gălbui, acoperit cu fibrile fine, dese, brun-purpurii; ajunge la 4-12 cm înălţime şi 10-20 mm grosime Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri mici pe trunchiuri putrede, buşteni de conifere (Picea abies, Pinus) Specii similare: • Tricholomopsis decora, care are pălăria de culoare mai deschisă, galben-aurie • Gymnopilus sapineus, care are pălăria mai mică (2-8 cm), găbui-portocalie până la brun-roşcată, fin scvamoasă Dăunători: larvele unor specii de diptere se hrănesc pe bazidiocarpi (Mycetophilidae) Comestibilitate: carnea este palid gălbuie, cu gust uşor amar şi miros slab de mucegai; nu se recomandă consumarea acestei specii

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 90
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 128
●	Kalamees K. (2011). Checklist of the species of the genus Tricholomopsis (Agaricales, Agaricomycetes) in Estonia. Folia Cryptogamica Estonica 48: 13-15
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 110
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 113
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 195
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Hygrophoropsis aurantiaca

False chanterelle

Cantharellus aurantiacus (Wulfen) Fr. 1821

Comestibilă nerecomandată

Hygrophoropsidaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai gătită; nerecomandată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri în păduri, pe cioate, trunchiuri în descompunere, buşteni de conifere (mai rar de foioase), producând un putregai brun; apare mai ales în zona montană SPECII SIMILARE: Cantharellus cibarius, la care pălăria este mai cărnoasă, mai deschisă la culoare (cu nuanţe gălbui); himenoforul este format din lamele mai groase,

anastomozate, cu aspect cutat; Omphalotus olearius, care creşte pe buşteni de foioase, în buchete formate din numeroase exemplare și are himenoforul format din lamele decurente, nebifurcate; Paxillus involutus, care are pălăria gălbui-maronie, cenuşiu-maronie, cu margini puternic răsucite înspre interior; himenoforul este format din lamele decurente, inegale, anastomozate; Lepista flaccida, care are pălăria cu colorit mai palid, portocaliu-maronie deschis, palid roziu-maronie; himenoforul este format din lamele decurente, inegale

TOXICITATE: consumul aceste ciuperci, poate provoca neplăceri gastrointestinale BAZIDIOCARPUL: iniţial convex până la aplatizat, cu marginile răsucite înspre interior, apoi adâncit central, în formă de pâlnie, cu diametrul de 2-8(15) cm; cuticula catifelată, cu colorit viu, galben-portocaliu, portocaliu-roşiatic, cu nuanţe maronii

HIMENOFORUL: constituit din nervuri decurente, subţiri, repetat bifurcate, cu nuanţe mai vii decât ale pălăriei PICIORUL: cilindric, cu colorit asemănător cu al pălăriei; are înălţimea de 3-5 cm şi grosimea de 5-10 mm DĂUNĂTORII: au fost observate larve de diptere care se hrăneau în interiorul carpoforilor (Mycetophilidae)

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 10
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 117
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 219
●	Karadelev M., Miteva S., Stojkoska K. (2004). Checklist of humano-toxic macromycetes in the Republic of Macedonia. Proceedings of 2nd Congress of Ecologist of the Republic of Macedonia with International Participation. Skopje 6: 472-478
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 103
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 18
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 182
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Hygrophorus pudorinus

Comestibilitate: mediocră

Hygrophoraceae

Bazidiocarpul: cărnos, la început convex, apoi campanulat până la plan-convex, cu diametrul de 3-12 cm; cuticula subţire, separabilă, cu nuanţe rozii (palid roziu-carneu, roz-portocaliu deschis, crem-roziu), este netedă pe vreme uscată şi vâscoasă pe vreme umedă; carnea este rozalie sub cuticulă Lamelele: subdecurente, apoi adnate; dese, subţiri, inegale, cu aspect ceros; iniţial albe, ulterior crem-rozii Piciorul: subţiat la vârf, cu porţiunea îngroşată adesea îngropată în sol, crem-albicios; ajunge la 5-12 cm înălţime şi 20-30 mm grosime Fructificaţie: martie-octombrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri pe solurile pădurilor de conifere (în special sub Abies alba, Pinus) Specii similare: • Hygrophorus russula, care are pălăria cu nuanţe roşiatice până la rozii, adeseori cu dungi sau pete mai întunecate; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus poetarum, care are pălăria palid portocalie până la portocaliu-maronie; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus nemoreus, care are pălăria palid portocalie, cu fibrile radiale mai închise la culoare; creşte în păduri de foioase • Hygrophorus eburneus, care are pălăria de culoare albă, foarte vâscoasă; lamelele sunt decurente Comestibilitate: este considerată comestibilă, de o calitate mediocră datorită mirosului de răşină; carnea este tare, albă, cu gust acru; pot fi consumate exemplarele tinere, după îndepărtarea cuticulei şi fierbere

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Fries E. M. (1836-1838). Epicrisis Systematis Mycologici, seu Synopsis Hymenomycetum. Upsaliae, e Typographia Academica: 322
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 143
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 71
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 294
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 152
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 228

Tricholoma ustale

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: iniţial campanulat, apoi conic până la convex-aplatizat, cu diametrul de 3-10 cm, marginea ondulată; cuticula, separabilă, are colorit mai închis la centru (portocaliu-maroniu, portocaliu-ruginiu, castaniu, brun- roşcat) şi mai deschis înspre margine (ocru-gălbui, gălbui-roşcat), netedă pe vreme uscată, vâscoasă pe vreme umedă Lamelele: adnate până la adnexe; oarecum aglomerate, inegale, iniţial crem-albicioase, ulterior palid maronii acoperite cu mici pete ruginii Piciorul: cilindric, oarecum îngroşat la bază; este crem-albicios, fin fibrilos longitudinal, cu pete ruginii; ajunge la 3-9 cm înălţime şi 10-25 mm grosime Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici pe solurile pădurilor de foioase (în special sub Fagus, ocazional sub Quercus, Carpinus) Specii similare: • Tricholoma populinum, care are lamelele albicioase la început, brun-roşcate ulterior; se dezvoltă mai ales sub Populus • Tricholoma albobrunneum, care are pălăria brun-roşcată, acoperită cu fibrile fine dispuse radial; creşte pe solul pădurilor de conifere • Tricholoma imbricatum, care are pălăria brun închis, fin scvamoasă; creşte în păduri de conifere • Tricholoma stans, care are pălăria cu colorit brun-roşcat, uşor striată pe margine; creşte pe solul pădurilor de conifere Toxicitate: este o ciupercă ce trebuie evitată; carnea fibroasă, albă, cu gust uşor amar, poate conţine acid ustalic şi derivaţi ai acestuia, care, în urma ingerării, pot cauza disconfort gastro-intestinal, stări de vomă, diaree

  Referinţe:

●	Duffy T. J., Wood M. G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 119
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 88
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 178
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 191

Tricholoma terreum

Comestibilitate: bună

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, mai târziu conic până la aplatizat, uşor umbonat la centru, de 4-10 cm diametru; cuticula, separabilă de carne, cenuşie, cu tentă violacee la început, ulterior gri-maronie, este acoperită de fibrile fine dispuse radial, ce-i conferă un aspect mătăsos; carnea este cenuşie sub cuticulă Lamelele: adnexe; distanţate, groase, iniţial albe, ulterior palid cenuşii; au lungimi diferite Piciorul: cilindric, neted, gol pe dinăuntru la maturitate; alb până la palid cenuşiu, de 3-8 cm înălţime şi 10-15 mm grosime Fructificaţie: iulie-octombrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere (în special sub Pinus, Picea abies) Specii similare: • Tricholoma pardinum, care are pe pălărie scvame mari, negricioase, dispuse concentric • Tricholoma orirubens, care are pe pălărie fibrile întunecate dispuse radial; lamelele, de culoare albă, se înroşesc prin apăsare • Tricholoma saponaceum, care are cuticula netedă pe vreme uscată, lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit foarte variabil; prin rupere, carnea eliberează un miros puternic de săpun • Tricholoma portentosum, care are cuticula de culoare palid cenuşie, acoperită cu fibrile fine brun-cenuşii dispuse radial; lamelele sunt adnate • Tricholoma argyraceum, care are cuticula cu colorit cenuşiu-negricios, acoperită cu fibrile brun-cenuşii dispuse radial; lamelele albe, devin gălbui la maturitate; creşte în păduri de foioase • Tricholoma scalpturatum, care are cuticula palid cenuşie până la albicioasă, acoperită cu fibrile dese brun-gălbui dispuse radial; creşte în păduri de foioase • Tricholoma virgatum, care are pălăria gri-liliachie, acut umbonată, acoperită cu fibrile întunecate dispuse radial; lamelele sunt alb- cenuşii • Tricholoma squarrulosum, care are cuticula cu colorit cenuşiu, acoperită cu fibrile dese brun-negricioase; piciorul este acoperit cu fibrile negricioase; creşte în păduri de foioase Dăunători: larvele unor diptere Mycetophilidae se hrănesc pe corpurile de fructificaţie Comestibilitate: bună; carnea fragilă se rupe uşor; este albicioasă, cu gust plăcut; tăiate în bucăţi mici, pălăriile pot fi folosite la prepararea omletelor

  Referinţe:

●	Chevassut G., Andary C., Rascol J.-P., Roussel J. L. (1987). Les meilleurs et plus toxiques champignons des Cévennes (Espinousse, Aigoual,...) et d'un peu toutes les montagnes méditerranéennes. Forêt Méditerranéenne 9(1): 23-28
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 81
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 129-130
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 176
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 114
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 21
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 116-117
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 223
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 193

Steccherinum ochraceum

Bazidiocarpul: este întins-răsfrânt pe substrat, cu formă şi dimensiuni variabile, 2-9(30) cm diametru; iniţial, oarecum circular până la oval, mai târziu neregulat alungit; suprafaţa superioară (alipită de substrat) este catifelată sau uşor păroasă, de culoare cenuşiu-maronie până la albicioasă Himenoforul: sub formă de dinţi ascuţiţi, de 1,5-2 mm lungime; iniţial portocaliu-gălbui, palid maroniu, ocru-maroniu, ulterior maroniu; are marginea albicioasă Piciorul: rareori este prezent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri pe ramuri căzute, buşteni, buturugi, trunchiuri putrede de foioase (în special pe Quercus, dar şi pe Fagus sylvatica, Ulmus glabra, Carpinus etc.), mai rar de conifere, producând un putregai alb Specii similare: • Steccherinum bourdotii, la care himenoforul are dinţi mai lungi (2-3 mm); creşte în special pe ramuri de arin (Alnus); suprafaţa superioară este tomentoasă, adesea verzuie din cauza algelor • Datronia mollis, care are himenoforul format din tuburi; porii, neregulaţi, uneori cu aspect labirintiform, sunt alb-murdar, gri deschis

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
●	Gray S. F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 651
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 639
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 104