Steccherinum ochraceum

Bazidiocarpul: este întins-răsfrânt pe substrat, cu formă şi dimensiuni variabile, 2-9(30) cm diametru; iniţial, oarecum circular până la oval, mai târziu neregulat alungit; suprafaţa superioară (alipită de substrat) este catifelată sau uşor păroasă, de culoare cenuşiu-maronie până la albicioasă Himenoforul: sub formă de dinţi ascuţiţi, de 1,5-2 mm lungime; iniţial portocaliu-gălbui, palid maroniu, ocru-maroniu, ulterior maroniu; are marginea albicioasă Piciorul: rareori este prezent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri pe ramuri căzute, buşteni, buturugi, trunchiuri putrede de foioase (în special pe Quercus, dar şi pe Fagus sylvatica, Ulmus glabra, Carpinus etc.), mai rar de conifere, producând un putregai alb Specii similare: • Steccherinum bourdotii, la care himenoforul are dinţi mai lungi (2-3 mm); creşte în special pe ramuri de arin (Alnus); suprafaţa superioară este tomentoasă, adesea verzuie din cauza algelor • Datronia mollis, care are himenoforul format din tuburi; porii, neregulaţi, uneori cu aspect labirintiform, sunt alb-murdar, gri deschis

  Referinţe:

●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
●	Gray S. F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 651
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 639
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 104

Irpex lacteus

Comestibilitate: necomestibilă

Phanerochaetaceae

Bazidiocarpul: este întins-răsfrânt, coriaceu, membranos, concentric brăzdat, cu aspect vilos, de culoare albă până la crem, devenind gălbui în timp Himenoforul: sub formă de lame sinuoase sau de dinţi ascuţiţi, în număr de 2-3 pe mm; de cele mai multe ori are culoarea albă ca laptele; conţine numeroase cistide alungite, cilindrice Piciorul: bazidiocarpul este fără picior Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită şi ocazional parazită (pe trunchiuri vii); se dezvoltă în grupuri, imbricat, pe lemn de foioase (buşteni, ramuri căzute), producând un putregai alb Importanţă: - este o specie care ar putea fi folosită în industria textilă la decolorarea apelor uzate datorită capacităţii de a degrada hidrocarburile aromatice policiclice, unele vopsele sintetice - există cercetări care au stabilit că are proprietăţi antibacteriene, antimicrobiene şi fungicide

  Referinţe:

●	Ranadive K. R., Belsare M. H., Deokule S. S., Jagtap N. V., Jadhav H. K., Vaidya J. G. (2013). Glimpses of antimicrobial activity of fungi from World. Journal on New Biological Reports 2(2): 142-162
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 139
●	Safonov M. A. (2006). Wood-inhabiting aphyllophoroid fungi of the Southern Preurals (Russia). Mycena 6: 57-66
●	Shin K.-S. (2004). The Role of Enzymes Produced by White-Rot Fungus Irpex lacteus in the Decolorization of the Textile Industry Effluent. The Journal of Microbiology 42(1): 37-41