Bazidiocarpul: la început campanulat, convex, la maturitate aplatizat cu marginile răsucite, fragil, cu diametrul de 1-3(5) cm; cuticula este lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit roşu-portocaliu, roşu-sângeriu până la portocaliu-gălbui
Lamelele: adnate; groase, inegale, oarecum distanţate, cu colorit portocaliu-roşiatic până la portocaliu-gălbui
Piciorul: cilindric, la maturitate adesea lăţit, cu o canelură longitudinală, cu colorit roşu-portocaliu, la partea inferioară gălbui; ajunge la 2-6 cm înălţime şi 3-10 mm grosime
Fructificaţie: august-noiembrie
Ecologie: micorizantă; se dezvoltă printre muşchii de pământ, solitar, împrăştiat sau în grupuri mici, pe pajişti montane umede, la marginea pădurilor de conifere
Specii similare:
• Hygrocybe punicea, care are pălăria cu diametru mai mare (3-10 cm), cu nuanţe de roşu mai închise; lamelele sunt adnexe, mai distanţate
• Hygrocybe conica, care are pălăria conică la început, cu vârful ascuţit, cu colorit roşu viu până la portocaliu-roşcat
• Hygrocybe miniata, care are pălăria cu marginea uşor striată, roşie-portocalie adesea cu o linie galben-portocalie pe margine
• Hygrocybe nigrescens, care are pălăria mai mare (3-6 cm diametru), gălbui-portocalie, mai târziu cu nuanţe negricioase
• Hygrocybe turunda, care are pălăria acoperită cu scvame fine; lamelele sunt decurente
Comestibilitate: este considerată comestibilă, dar carnea, gălbui-roşiatică, subţire, prezintă un interes culinar foarte scăzut
Toxicitate: consumul acestei specii poate produce un ușor disconfort gastrointestinal
|
