joi, 17 septembrie 2015

Pseudohydnum gelatinosum

Cat's tongue, False hedgehog mushroom, Toothed jelly fungus, White jelly mushroom
Hydnum gelatinosum Scop. 1772, Tremellodon gelatinosus (Scop.) Fr. 1874

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră)
FRUCTIFICAȚIE: august-aprilie
ECOLOGIE: saprofită, uneori parazită; creşte solitar, împrăştiat, în mici grupuri, pe buşteni, buturugi, ramuri căzute de conifere (Picea abies), adesea pe fragmentele putrede care sunt acoperite de muşchi
CARNEA: moale, gelatinoasă, elastică, adesea cu miros de răşină, poate fi consumată în stare crudă în salate, marinată sau caramelizată; deşi comestibilă, rareori este colectată pentru consum datorită dimensiunilor reduse
BAZIDIOCARPUL: cu formă neregulată (spatulă, limbă, evantai, rinichi), translucid, gelatinos, uşor rugos, de 1-8 cm lăţime, 5-10 mm grosime; iniţial alb ca zăpada până la alb-cenuşiu, mai târziu palid cenuşiu până la maroniu
HIMENOFORUL: format dintr-o multitudine de mici ţepi decurenţi, moi, conici, lungi de 2-5 mm, palid cenuşii
PICIORUL: în lateral (atunci când este prezent), îngustat la bază, acoperit cu peri fini, înalt de până la 6 cm

Pseudohydnum gelatinosum DSC47643
Pseudohydnum gelatinosum IMG142534
Pseudohydnum gelatinosum DSC99533
Pseudohydnum gelatinosum DSC127263
Pseudohydnum gelatinosum IMG143139
Pseudohydnum gelatinosum DSC47645
Pseudohydnum gelatinosum DSC98618
Pseudohydnum gelatinosum DSC96178
Pseudohydnum gelatinosum DSC99216
Pseudohydnum gelatinosum DSC47640



Referinţe:
Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 245
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 224-225
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 736
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 76
Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 354

marți, 15 septembrie 2015

Hypholoma capnoides


  Comestibilitate: comestibilă
Strophariaceae     
Hypholoma capnoides DSC47603
Hypholoma capnoides DSC47614

Bazidiocarpul: este cărnos, iniţial convex, pe margine cu resturi de văl parţial, uneori uşor umbonat, ulterior semisferic până la aplatizat, neted, cu colorit galben-maroniu, portocaliu-maroniu, roşcat în zona centrală, higrofan, cu diametrul de 2-6(10) cm
Lamelele: adnate; foarte dese, cu lamele mai scurte intercalate; la început albicioase, apoi cenuşii, la maturitate maronii cu tentă violet
Piciorul: albicios-gălbui la vârf, brun-roşcat la bază, cu o cortină albă, fără inel persitent, gol pe dinăuntru; are 4-10 cm înălţime şi 5-10 mm grosime
Fructificaţie: aprilie-noiembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă în tufe mari, pe cioate, trunchiuri putrede de conifere (în special de Picea abies, Pinus, Abies alba), în zona montană; rareori se dezvoltă pe foioase (Fagus, Betula pendula)
Specii similare:
Hypholoma fasciculare, la care lamelele au tentă verzuie
Hypholoma sublateritium, la care lamelele sunt la început gălbui, ulterior cenuşii
Galerina marginata, la care lamelele sunt la început palid maronii, mai târziu de culoare scorţişoarei
Kuehneromyces mutabilis, la care lamelele sunt la început palid maronii, ulterior roşcat-maronii
Xeromphalina campanella, la care lamelele sunt decurente, gălbui-portocalii; pălăria este puternic striată
Pholiota alnicola, care are lamelele ataşate de picior, la început palid gălbui, mai târziu galben-maronii până la brun-roşcate
Comestibilitate: este o specie comestibilă, nu foarte apreciată; carnea albicioasă până la gălbuie, subţire, are gust dulce; colectarea se recomandă a fi făcută cu mare precauţie datorită posibilelor confuzii cu alte specii ale genului Hypholoma care sunt otrăvitoare


Hypholoma capnoides DSC47612
Hypholoma capnoides DSC47615


  Referinţe:
Andersson C., Fabech B., Gry J., Jensvoll L., Krüger L., Lyrån B., Matilainen N., Nurttila A., Olafsson G. (2012). Mushrooms traded as food: Nordic questionnaire, including guidance list on edible mushrooms suitable and not suitable for marketing. For industry, trade and food inspection. Nordic Council of Ministers: 1-54
Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 143
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 163-164
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 163
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 206-207
Harper E. T. (1914). Species of Hypholoma in the region of the Great Lakes. Transactions of the Wisconsin Academy of Sciences, Arts and Letters 17(2/5): 1142-1164
Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 72
Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 213
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 261-262
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 232

duminică, 13 septembrie 2015

Geastrum triplex

  Necomestibilă
Geastraceae      
Geastrum triplex DSC47458
Geastrum triplex DSC47460

Bazidiocarpul: la început globulos, în formă de bulb, îngropat parţial sau total în sol, de 1-5 cm diametru (ajunge la 8-12 cm cu exoperidia desfăcută); exoperidia brun-roşiatică, brăzdată de crăpături, la maturitate se desface în 4-8 lobi în formă de stea (cu lungimea de 2-4 cm şi grosimea de până la 4 mm); endoperidia, adesea cu un guler în formă de cupă la bază, are la partea superioară un singur peristom, fimbriat, înconjurat de o zonă circulară diferit colorată, vizibilă
Gleba: la început albă, ulterior devine maronie
Piciorul: bazidiocarpul este sesil
Fructificaţie: august-noiembrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de foioase, mai rar de conifere
Specii similare:
Geastrum fimbriatum, care are exoperidia divizată în 4 (rar 5-8) lobi dispuşi orizontal, lipsiţi de crăpături, iar peristomul este cu aree
Importanţă: membrii unor triburi africane din Tanzania folosesc sporocarpii pentru creşterea albinelor; cercetările făcute au scos în evidenţă faptul că extractele eter-petroleice obţinute din sporocarpi au efect antibacterian


Geastrum triplex DSC47449
Geastrum triplex DSC47462


Referinţe:
Chittaragi A., Naika R., Ashwini H. S., Nagaraj K. (2013). Antibacterial Potential of Geastrum triplex Jungh. Against Plant and Human Pathogens. International Journal of PharmTech Research 5(4): 1456-1464
Junghuhn F. W. (1840). Nova Genera et Species Plantarum. Florae javanicae. Tijdschrift voor natuurlijke geschiedenis en physiologie, Vol. 7: 287-288
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 300
Tibuhwa D. D. (2012). Folk taxonomy and use of mushrooms in communities around Ngorongoro and Serengeti National Park, Tanzania. Journal of Ethnobiology and Ethnomedicine 8: 36

sâmbătă, 12 septembrie 2015

Phallus hadriani

  Comestibilă: comestibilitate mediocră
Phallaceae      
Phallus hadriani DSC47313

Bazidiocarpul: la început sub formă de ou sau de pară, cu înălţimea de 4-6 cm şi diametrul de 3-4 cm, acoperit de o exoperidie cu colorit roziu
Gleba: la exemplarele tinere este gelatinoasă, albicioasă, palid oliv, ulterior lipicioasă, brun-oliv, cu aspect reticulat, în vârf cu un inel albicios; are formă de degetar; la maturitate se lichefiază şi emană un miros fetid care atrage insectele
Piciorul: spongios, fistulos, albicios, de 3-4 cm diametru şi 10-20 cm înălţime; exoperidia cu aspect de volvă de la bază, adesea mai mult sau mai puţin îngropată sub pământ, are nuanţe rozii, lila, violet-roşiatice
Fructificaţie: august-octombrie; perioada de fructificaţie este foarte scurtă (de numai 1-2 zile)
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe solurile nisipoase din pădurile de foioase, grădini, parcuri
Specii similare:
Phallus impudicus, care are piciorul alb la bază
Comestibilitate: mediocră; este o specie comestibilă, dar numai exemplarele foarte tinere care au încă formă de ou


Phallus hadriani DSC47314
Phallus hadriani DSC47315


Referinţe:
Demirel K., Uzun Y. (2004). Two new records of Phallales for the mycoflora of Turkey. Turkish Journal Of Botany 28: 213-214
Fries E. (1822). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 2, Sect. 1. Lundæ, ex Officina Berlingiana: 284
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0: 37
Navarro J., Pisco J. M., Suárez E. (1996). Un hongo curioso e interesante para el catálogo provincial, encontrado en la Comarca del Jiloca: Phallus Hadriani Vent.: Pers. Xiloca 17: 207-212
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 291

miercuri, 9 septembrie 2015

Laetiporus sulphureus

Chicken-of-the-woods, Crab-of-the-woods, Sulphur shelf
Boletus sulphureus Bull. 1789, Polyporus sulphureus (Bull.) Fr. 1821

 
 Comestibilă condiționat
Laetiporaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai exemplarele tinere
FRUCTIFICAȚIE: aprilie-octombrie
ECOLOGIE: saprofită, ocazional parazită; se dezvoltă în grupuri, imbricat sau în mănunchiuri (uneori de 60-100 cm înălţime), pe lemn căzut sau viu (ramuri, trunchiuri, buşteni, cioate), producând lemnului atacat un putregai maroniu; atacă diferite specii de foioase (Quercus, Populus, Fagus, Robinia, Salix, Prunus avium), pomii fructiferi (Pyrus, Prunus), rareori coniferele

BAZIDIOCARPUL: la început în formă de tubercul, galben-auriu, gălbui-portocaliu, mai târziu crem până la cenuşiu, în formă de evantai, semicircular, încreţit, cu marginile ondulate, lobate, zonat; are diametrul de 5-40 cm, lăţimea de 5-20 cm și grosimea de 1-5 cm
HIMENOFORUL: sub formă de tuburi lungi de 1-5 mm; porii mici, cu colorit galben de sulf, exsudă un fluid gălbui la exemplarele tinere

Laetiporus sulphureus DSC46919

Laetiporus sulphureus DSC46922

Laetiporus sulphureus DSC172320

CARNEA: exemplarele tinere, care au carnea moale şi suculentă sunt apreciate în gastronomie; poate fi folosită cu succes ca înlocuitor al cărnii de pui
SPECII SIMILARE: Meripilus giganteus, care este brun-castaniu până la brun închis, concentric zonat, acoperit cu fibrile fine; Polyporus squamosus, care este crem-ocru, acoperit cu scvame concentrice, brune; Fistulina hepatica, care este brun-roşiatic; Grifola frondosa, la care este brun-cenuşiu, subţire, cu marginile ondulate; Bondarzewia montana, care este catifelat, uşor zonat

IMPORTANȚĂ: este o specie care produce pagube mari speciilor de interes silvic, atacând inima trunchiurilor vii; cercetările au arătat că extractele etanolice au proprietăţi antioxidante şi antimicrobiene, iar extractele apoase au proprietăţi antimicrobiene
DĂUNĂTORI: carpoforii sunt atacaţi de larvele unor specii de coleoptere (Tenebrionidae), diferite specii de diptere (Cecidomyiidae, Sphaeroceridae, Bolitophilidae, Pediciidae, Phoridae)

►bazidiocarpi tineri
Laetiporus sulphureus DSC124791

Laetiporus sulphureus DSC46935

Laetiporus sulphureus DSC46925
Laetiporus sulphureus DSC149620

Laetiporus sulphureus DSC171844

Laetiporus sulphureus DSC124752

►bazidiocarpi maturi
Laetiporus sulphureus DSC124762

Laetiporus sulphureus DSC161371

Laetiporus sulphureus DSC171833
Laetiporus sulphureus DSC171843

Laetiporus sulphureus DSC171834

Laetiporus sulphureus IMG14600

Referinţe:
Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 58
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 48
Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 69-71
Murrill W. A. (1920). Mycologia. New York Botanical Garden 12(1): 11
Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 255
Pârvu M., Andrei A.-Ş., Roşca-Casian O. (2010). Antifungal activity of Laetiporus sulphureus mushroom extract. Contribuţii Botanice 45: 65-70
Rimšaitė J. (2000). Contribution to the Knowledge of Insects Humificators of Fungi in Lithuania. Acta Zoologica Lituanica 10(1): 95-99
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 121-122
Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348
Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165
Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
Šiljegović J. D., Stojković D. S., Nikolić M. M., Glamočlija J. M., Soković M. D., Ćirić A. M. (2011). Antimicrobial activity of aqueous extract of Laetiporus sulphureus (Bull.: Fr.) Murill. Proceedings for Natural Sciences, Matica Srpska Novi Sad 120: 299-305
Turkoglu A., Duru M. E., Mercan N., Kivrak I., Gezer K. (2007). Antioxidant and antimicrobial activities of Laetiporus sulphureus (Bull.) Murrill. Food Chemistry 101: 267-273

marți, 1 septembrie 2015

Pluteus atromarginatus


  Comestibilitate: mediocră
Pluteaceae     
Pluteus atromarginatus DSC46588
Pluteus atromarginatus DSC64205

Bazidiocarpul: la început convex, ulterior plan- convex până la aproape aplatizat, adesea larg umbonat la centru, cu diametrul de 3-12 cm; cuticula de culoare brun-negricioasă, cenuşiu-negricioasă este adesea acoperită cu fibrile radiale
Lamelele: libere; mari, aglomerate; la început albicioase, ulterior rozii, cu colorit întunecat (maro închis până la negru) înspre margine; la marginea pălăriei există lamele mai scurte
Piciorul: subţire (5-25 mm diametru), înalt de 5-10 cm, uşor îngroşat la bază, brun închis, acoperit de fibrile longitudinale brun-cenuşii; poziţionat central; separabil de pălărie
Fructificaţie: iulie-octombrie
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau împrăştiat pe buşteni în putrefacţie (mai ales de conifere), butuci, cioate, aşchii de lemn, grămezi de rumeguş
Specii similare:
Pluteus cervinus, care are bazidiocarpul cu colorit unifor maroniu, lipsit de fibrile radiale şi lamele marginale; se dezvoltă în special în pădurile de foioase
Pluteus umbrosus, care are bazidiocarpul încreţit radial, acoperit cu solzi mici brunii; la marginea exterioară a lamelelor sunt prezente floculozităţi maro închis; creşte în pădurile de foioase
Comestibilitate: mediocră; carnea fragilă, albicioasă, nu-şi schimbă culoarea prin strivire


  Bazidiocarpi maturi
Pluteus atromarginatus DSC46586
Pluteus atromarginatus DSC46587
Pluteus atromarginatus DSC64206
Pluteus atromarginatus DSC64201


  Referinţe:
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 24
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 166
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 207