Hypholoma capnoides

Comestibilitate: comestibilă

Strophariaceae

Bazidiocarpul: este cărnos, iniţial convex, pe margine cu resturi de văl parţial, uneori uşor umbonat, ulterior semisferic până la aplatizat, neted, cu colorit galben-maroniu, portocaliu-maroniu, roşcat în zona centrală, higrofan, cu diametrul de 2-6(10) cm Lamelele: adnate; foarte dese, cu lamele mai scurte intercalate; la început albicioase, apoi cenuşii, la maturitate maronii cu tentă violet Piciorul: albicios-gălbui la vârf, brun-roşcat la bază, cu o cortină albă, fără inel persitent, gol pe dinăuntru; are 4-10 cm înălţime şi 5-10 mm grosime Fructificaţie: aprilie-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă în tufe mari, pe cioate, trunchiuri putrede de conifere (în special de Picea abies, Pinus, Abies alba), în zona montană; rareori se dezvoltă pe foioase (Fagus, Betula pendula) Specii similare: • Hypholoma fasciculare, la care lamelele au tentă verzuie • Hypholoma sublateritium, la care lamelele sunt la început gălbui, ulterior cenuşii • Galerina marginata, la care lamelele sunt la început palid maronii, mai târziu de culoare scorţişoarei • Kuehneromyces mutabilis, la care lamelele sunt la început palid maronii, ulterior roşcat-maronii • Xeromphalina campanella, la care lamelele sunt decurente, gălbui-portocalii; pălăria este puternic striată • Pholiota alnicola, care are lamelele ataşate de picior, la început palid gălbui, mai târziu galben-maronii până la brun-roşcate Comestibilitate: este o specie comestibilă, nu foarte apreciată; carnea albicioasă până la gălbuie, subţire, are gust dulce; colectarea se recomandă a fi făcută cu mare precauţie datorită posibilelor confuzii cu alte specii ale genului Hypholoma care sunt otrăvitoare

  Referinţe:

●	Andersson C., Fabech B., Gry J., Jensvoll L., Krüger L., Lyrån B., Matilainen N., Nurttila A., Olafsson G. (2012). Mushrooms traded as food: Nordic questionnaire, including guidance list on edible mushrooms suitable and not suitable for marketing. For industry, trade and food inspection. Nordic Council of Ministers: 1-54
●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 143
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 163-164
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 163
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 206-207
●	Harper E. T. (1914). Species of Hypholoma in the region of the Great Lakes. Transactions of the Wisconsin Academy of Sciences, Arts and Letters 17(2/5): 1142-1164
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 72
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 213
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 261-262
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 232