duminică, 22 iunie 2014

Hypoxylon fragiforme


Stroma: are formă semisferică până la sferică, cu suprafaţa exterioară rugoasă, iniţial moale şi pruinoasă de culoare alb-cenuşie, rozie, roşie-cărămizie, devenind mai târziu tare, brun-roşcată până la brun-negricioasă, cu diametrul de (3)5-10(16) mm şi înălţimea de 1,5-7 mm; la interior cu colorit negru lucios
Peritecia: de formă sferică până la obovoidală, cu ostiolele ombilicate, dipuse dedesubt sau la acelaşi nivel cu suprafaţa stromatală
Fructificaţie: tot timpul anului
Ecologie: saprofită, uneori parazită; creşte în grupuri numeroase, uneori solitar, pe scoarţa ramurile căzute de Fagus şi doar ocazional pe Betula, Carpinus, Populus, Prunus cerasus, Alnus, Tilia, Quercus, Sorbus
Specii similare:
Annulohypoxylon cohaerens, ale cărei strome sunt negricioase, lipsindu-le nuanţa roşiatică
Annulohypoxylon multiforme, ale cărei strome au formă mai rotunjită, sunt acoperite de numeroase proeminenţe şi se dezvoltă pe ramuri de mesteacăn (Betula)
Daldinia concentrica, ale cărei strome sunt de dimensiuni mai mari, cu zone concentrice mai deschise la culoare la interior
Hypoxylon fuscum, ale cărei strome sunt de dimensiuni mai mici (până la 1 mm diametru) şi se dezvoltă sub formă de crustă pe ramuri de arin (Alnus)
Hypoxylon fragiforme DSC33535
Hypoxylon fragiforme DSC33543 Hypoxylon fragiforme DSC37850
Hypoxylon fragiforme DSC33545
Hypoxylon fragiforme DSC33551
Hypoxylon fragiforme DSC33539
Hypoxylon fragiforme DSC37853


  Referinţe:
Anderson R. (2008). Hypoxylon in Britain and Ireland 3.Hypoxylon other than the H. rubiginosum group. Field Mycology 9(3): 97-103
Kickx J. (1836). Flore cryptogamique des environs de Louvrain, ou déscription des plantes cryptogames et agames qui croissent dans le Brabant et dans une partie de la province d'Anvers. Vandoren Frères, Bruxelles: 116
Pavlidis T., Ilieva M., Bencheva S., Stancheva J. (2005). Researches on wood-destroying fungi division Ascomycota, classis Ascomycetes. Proceedings for Natural Sciences, Matica Srpska, Novi Sad 109: 143-148
Raei S., Khodaparast S. A., Abbasi M. (2012). Contribution to the knowledge of Hypoxylon and Annulohypoxylon in Guilan province (N Iran). Rostaniha 13(2): 197-206
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 32

joi, 19 iunie 2014

Peziza repanda


Ascocarpul: subţire, fragil, inițial semisferic-concav sau în formă de cupă, mai târziu neregulat aplatizat, cu diametrul de 5-10(12) cm (este una dintre cele mai mari specii ale genului Peziza); suprafaţa inferioară este de culoare albicioasă, alb-cenuşie, cu aspect granular; suprafaţa superioară este la început netedă, palid maronie până la ocru, la maturitate brun-castanie, uneori cu tentă brun-roşcată, oarecum încreţită în centru; marginile ascocarpului sunt adesea curbate înspre interior, ondulate, mai mult sau mai puţin neregulat zdrenţuite
Piciorul: absent sau rudimentar; exemplarele tinere au o structură asemănătoare unui picior, foarte scurtă, poziţionată central
Fructificaţie: mai-septembrie
Ecologie: saprofită; este micorizantă pe rădăcinile buştenilor de foioase aflaţi în putrefacţie; creşte rareori solitar, de obicei în mănunchiuri formate din câteva exemplare, uneori foarte numeroase pe o arie restrânsă, în frunzişul de pe solul pădurilor, în jurul trunchiurilor putrede, printre resturile lemnoase de pe sol, pe solurile acoperite cu rumeguş
Specii similare:
Peziza badia, al cărei ascocarp păstrează forma de cupă şi la maturitate şi are o dungă brun- roşcată pe marginea ascocarpului
Peziza varia, al cărei ascocarp are dimensiuni mai mici, suprafaţa superioară brun-cenuşie, iar cea inferioară mult mai albicioasă
Peziza vesiculosa, al cărei ascocarp are la maturitate formă de urnă, colorit ocru-brun şi se dezvoltă pe solurile îmbogăţite cu gunoi de grajd
Peziza repanda DSC35407
Peziza repanda DSC35406
Peziza repanda DSC33383
Peziza repanda DSC33389
Peziza repanda DSC35397
Peziza repanda DSC35392 Peziza repanda DSC35402 Peziza repanda DSC33403
Peziza repanda DSC33603 Peziza repanda DSC35774 Peziza repanda DSC35777
Peziza repanda DSC35383 Peziza repanda DSC35787 Peziza repanda DSC35789
Peziza repanda DSC33405


  Referinţe:
Abdel-Azeem A. M., El-Fallal A. A. (2012). New record of genus Peziza (Pezizales, Ascomycetes) in Egypt and Africa. Mycosphere 3(5): 563-565
Barseghyan G. S., Wasser S. P. (2011). The genus Peziza Dill. ex Fr. (Pezizales, Ascomycota) in Israel. Ascomycete.org 2(4): 39-50
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
Greville R. K. (1823). Scottish cryptogamic flora, or coloured figures and descriptions of cryptogamic plants, belonging chiefly to the order Fungi; and intented to serve as a continuation of English Botany. MacLachlan & Stewart, Edinburgh; Baldwin, Cradock & Joy, London. Vol. 1, Plates 1-60
Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 261
Hansen K., Læssøe T., Pfister D. H. (2002). Phylogenetic diversity in the core group of Peziza inferred from ITS sequences and morphology. Mycological Research 106(8): 879-902
Medel R., Castillo R., Marmolejo J., Baeza Y. (2013). Análisis de la familia Pezizaceae (Pezizales: Ascomycota) en México. Revista Mexicana de Biodiversidad 84: 21-38
Persoon C. H. (1808). Icones pictæ specierum rariorum fungorum in synopsi methodica descriptarum. Fasciculus quartus. Paris, Amand Koenig: 49
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 53

duminică, 15 iunie 2014

Morchella elata

Black morel
Morchella elata Fr. 1822

 
 Comestibilă condiționat
Morchellaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar numai dacă este bine gătită; trebuie mai întăi opărită în apă clocotită, apă care trebuie mai apoi aruncată
TOXICITATE: ciupercă otrăvitoare în stare crudă datorită conținutului de hidrazină; consumul provoacă tulburări stomacale
FRUCTIFICAȚIE: martie-iunie
ECOLOGIE: saprofită; micorizantă pe rădăcinile arborilor (Picea abies, Pinus); creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de conifere, prin parcuri, grădini
APOTECIA: de formă ovoidală sau conică, cu o reţea de alveole profunde, rectangulare, cu aspect de fagure, care crează o serie de creste verticale ± paralele, unite de mici creste oblice; la început palid maronie, brun-ocru, ulterior cenuşie până la negricioasă; goală pe dinăuntru, de 3-8 cm diametru, 6-8 (25) cm înălţime (cea mai mare specie a genului Morchella)
PICIORUL: găunos, albicios, uneori cu tentă ocru sau rozie, neted în partea superioară, de obicei brăzdat de şanţuri înspre bază, gros de 1-3 cm, înalt de 4-10 cm

Morchella elata IMG4013
Morchella elata IMG4009
Morchella elata IMG4011

SPECII SIMILARE: Gyromitra esculenta, care are aspect de creier; Morchella esculenta, care are colorit ocru, gălbui-maroniu; Helvella crispa, care are formă de şa

Referinţe:
Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
Beug M. W., Shaw M., Cochran K. W. (2006). Thirty-Plus Years of Mushroom Poisoning: Summary of the Approximately 2.000 Reports in the NAMA Case Registry. Mcllvainea 16(2): 47-68
Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 240-242
Razaq A., Shahzad S. (2005). Morchella elata, a new record from Pakistan. Pakistan Journal of Botany 37(1): 193-194
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 67
Webster J., Weber R. (2007). Introduction to Fungi. Third Edition. Cambridge University Press: 427-428

duminică, 1 iunie 2014

Xylaria longipes



Stroma: este lung pedunculată, tare, de formă cilindrică; iniţial de culoare cenuşie până la maronie, la maturitate neagră cu suprafaţa exterioară plină de fisuri şi de crăpături; are diametrul de 3-5 mm şi lungimea de 2-8(10) cm; carnea este albă, cu aspect fibros
Piciorul: cilindric şi alungit; uneori scurt sau chiar absent
Fructificaţie: tot timpul anului
Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, pe buşteni, cioate putrede, ramuri căzute de foioase (Fagus, Quercus, Carpinus, Acer)
Specii similare:
Xylaria polymorpha, care are stromele mai groase (1-3 cm)

Xylaria longipes DSC32563
Xylaria longipes DSC47335


  Referinţe:
Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 31
Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143