duminică, 18 decembrie 2022

Russula vesca

Bare-toothed Russula, Flirt
Russula mitis Rea 1922, Russula vesca f. major (Bon) Bon 1988, Russula vesca f. pectinata Britzelm. 1896

 
 Comestibilă
Russulaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), atât în stare crudă (în salate), cât și gătită
FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie
ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere sau de foioase
SPECII SIMILARE: Russula cyanoxantha, la care cuticula are colorit foarte variabil, aproape întotdeauna cu reflexe violet-verzui; Russula aurora, la care cuticula este rozie, mai deschisă la centru; Russula heterophylla, la care cuticula are colorit verzui, verde-gălbuie, verde-

oliv; Russula aurea, care are lamelele crem-albicioase, cu muchia aurie
BAZIDIOCARPUL: inițial semisferic, apoi convex și mai târziu aplatizat, de 5-12 cm diametru; cuticula ușor separabilă, mai scurtă, lăsând descoperită carnea albă de pe margine, brun-ocru, brun-roșcată, roz-maronie, rar verzuie
LAMELELE: adnate, fragile, uneori bifurcate; albe, mai târziu adeseori cu pete ruginii, cenușii sau maronii înspre margine

Russula vesca DSC66862

Russula vesca DSC66857

Russula vesca DSC66868

CARNEA: albă, cu miros plăcut de alune sau de nuci; se poate usca, prăji în ulei, folosi ca ingredient în papricaș, tocănițe cu usturoi

PICIORUL: cilindric; alb, ulterior cu pete ruginii, înalt de 3-9 cm, gros de 2-3 cm

Referinţe:
Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 277
Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 415
Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 229
Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 173
Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 185-186
Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 503
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 287
Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 170

marți, 6 decembrie 2022

Clavulina coralloides

Crested coral fungus, White coral fungus
Clavulina cristata (Holmsk.) J. Schröt. 1888, Ramaria coralloides (L.) Holmsk. 1790

 
 Comestibilă condiționat
Hydnaceae   

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră)
FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie
ECOLOGIE: se dezvoltă solitar, împrăștiat sau în grupuri numeroase, pe solul pădurilor de foioase sau de conifere
SPECII SIMILARE: Ramaria pallida, care are ramuri în formă de "V", care se ramifică la vârf în ramuri oarecum ascuțite; Clavulina cinerea, care are ramuri cenușii, gri-maronii; Clavulina rugosa, care are ramuri rotunjite la vârf, turtite lateral, neramificate; Ramariopsis kunzei, care este formată din ramuri albicioase, rotunjite la vârf,

necrestate
BAZIDIOCARPUL: în formă de coral, înalt de 3-5 (8-12) cm, 2-6 cm diametru, la început alb ca zăpada, cenușiu, crem-albicios, roziu, gălbui, ulterior cu nuanțe de ocru și vârfurile ramurilor mai închise la culoare, format din ramuri fragile, crestate, care la vârf sunt pectinat-sectate sau palmat-sectate
CARNEA: albă, fragilă, moale, poate fi consumată după ce a fost sotată în unt

Clavulina coralloides IMG15061

Clavulina coralloides IMG15060

Clavulina coralloides IMG14828
Clavulina coralloides IMG15069





Referinţe:
Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 641-642
Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 140
Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe. UIT Cambridge Ltd.: 1-512
La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 264
Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Dorling Kindersley Ltd., London: 1-304
Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 98
Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 88

sâmbătă, 3 decembrie 2022

Russula farinipes

Floury brittlegill
Russula farinipes Romell 1793

 
 Necomestibililă
Russulaceae   

COMESTIBILITATE: necomestibilă
FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie
ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de foioase
SPECII SIMILARE: Russula claroflava, care are lamelele gălbui și miros puternic de fructe; Russula ochroleuca, care are lamelele albe și pălăria ocru-gălbuie; Russula violeipes, care are piciorul alb, ulterior cu nuanțe roz-violet; Russula fellea, care are cuticula brun-gălbuie, portocalie la centru, separabilă pe 1/3-1/2 din diametru;

Russula solaris, care are lamelele crem, cuticula gălbuie, pălăria crestată pe margine; Russula pectinata, care are lamelele adnexe, cu colorit crem-gălbui, cuticula brun-gălbuie, uneori cu tentă oliv, separabilă pe 2/3 din diametru; Russula pectinatoides, care are cuticula palid brun-gălbuie, separabilă pe 1/2 din diametru
BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat, uneori ușor adâncit la centru, ușor striat pe margine, de 3-7 cm diametru; cuticula greu separabilă, cu colorit gălbui la ocru deschis

Russula farinipes IMG14814

Russula farinipes IMG14823

Russula farinipes IMG14811

CARNEA: albă, gălbuie sub cuticulă, cu miros slab de fructe și gust foarte acru
LAMELELE: ușor decurente, cu colorit palid ocru

PICIORUL: tare, făinos la vârf, albicios, cu zone palid gălbui-ocru, cu înălțimea de 3-6 cm și grosimea de 1-1,5 cm; la maturitate cu o serie de goluri și colorit ruginiu la bază

Russula farinipes IMG14822





Referinţe:
Manic Ș. (2020). Contributions to the research on the genus Russula in the mycobiota of Bessarabia. Acta Horti Bot. Bucurest. 46: 169-180
Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282