Cerioporus squamosus

Dryad's saddle

Boletus squamosus Huds. 1778, Polyporus squamosus (Huds.) Fr. 1821

Comestibilă condiționat

Polyporaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai exemplarele tinere, dacă sunt bine gătite FRUCTIFICAȚIE: aprilie-octombrie ECOLOGIE: parazită și saprofită; creşte solitar sau în grupuri mici, pe trunchiuri vii, cioate, buturugi de foioase SPECII SIMILARE: Piptoporus betulinus, care crește pe Betula, iar suprafața superioară este netedă, crem, alb-cenușie, ulterior palid cenușiu-maronie TRAMA: albă, la început elastică, cu miros de făină și gust plăcut, ulterior tare, lemnoasă

BAZIDIOCARPUL: cărnos, elastic, reniform, în formă de evantai, ușor adâncit central, cu diametrul de 5-30 (40-60) cm și grosimea de 0,5-4 cm; cuticula crem, ocru, gălbuie, acoperită cu numeroase scvame maronii dispuse concentric HIMENOFORUL: sub formă de tuburi decurente, cu pori alveolari, colțuroși, mici (1-2 pe mm), inițial albicioși, ulterior palid crem-gălbui PICIORUL: scurt, poziționat de obicei lateral, de 1-5 cm grosime, cu colorit alb-gălbui, negricios la bază

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 5
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 324
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 94
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 49
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 63-65
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 133
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 97

Picipes badius

Black-footed polypore, Black-leg

Grifola badia (Pers.) Gray 1821, Polyporus badius (Pers.) Schwein. 1832, Royoporus badius (Pers.) A.B. De 1997

Necomestibilă

Polyporaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă, datorită texturii tari și a lipsei de consistență FRUCTIFICAȚIE: august-decembrie ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, împrăștiat sau în grupuri de câte 2-3, în păduri de foioase, pe lemn în descompunere (bușteni, cioate, trunchiuri de Fagus, Quercus, Carpinus, etc.), producând un putregai albicios SPECII SIMILARE: Lentinus brumalis, la care porii sunt mai mari (2-3 pe mm); Polyporus varius, care are pălăria fin radiar-fibriloasă

BAZIDIOCARPUL: foarte subțire, de 1-4 mm grosime, la început convex, apoi aplatizat, în formă de pâlnie sau de rinichi, cu marginile ondulate, adesea lobat, de 5-25 (40) cm diametru; partea superioară este netedă, lucioasă, maronie, brun-roșcat închis, purpuriu-maronie TUBURILE: decurente, lungi de 0,5-3 mm; porii rotunzi, mici (6-8 per mm), crem-albicioși, cu timpul gălbui PICIORUL: atașat central sau ± excentric, catifelat, brun-negricios la partea inferioară; înalt de 1-4 cm și gros de 5-15 mm

Referinţe:
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 70
●	Polese J.-M. (2005). The Pocket Guide to Mushrooms. Könemann: 1-382

Amanita ceciliae

Cecilia's ringless amanita, Snakeskin grisette, Strangulated amanita

Amanita inaurata Secr. ex Gillet 1874, Vaginata inaurata Secr. ex A.H. Sm. 1949

Comestibilă condiționat

Amanitaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), otrăvitoare dacă este consumată în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: septembrie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar sau împrăștiat, pe solul pădurilor de foioase sau de amestec SPECII SIMILARE: Amanita vaginata, la care pălăria, cu colorit cenușiu-maroniu, este striată la margine; Amanita crocea, la care pălăria este roșie, iar piciorul are aspect de piele de șarpe; Amanita fulva, la care pălăria este portocaliu-maronie, iar piciorul este fin fibrilos

BAZIDIOCARPUL: la început campanulat, apoi aplatizat cu diametrul de 3-15 (18) cm, striat pe margine pe 1/3-1/4 din diametru; cuticula brun-gălbuie, brun-roșcată, brun-oliv, acoperită cu resturi mari poligonal-neregulate de văl universal cenușiu închis la cenușiu-maronii LAMELELE: foarte dese; la început crem-albicioase, apoi cenușii PICIORUL: fără inel, oarecum îngroșat la bază, palid cenușiu-maroniu, fin floculos, la bază cu volvă cenușie; înalt de 12-20 (25) cm și gros de 15-30 mm

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 202

Cortinarius caerulescens

Mealy bigfoot webcap

Agaricus caerulescens Schaeff. 1774, Phlegmacium caerulescens (Schaeff.) Wünsche 1877

Necomestibililă

Cortinariaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: august-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase (îndeosebi de Fagus) SPECII SIMILARE: Thaxterogaster purpurascens, care are cuticula brun-castanie, iar lamelele se pătează la atingere în purpuriu BAZIDIOCARPUL: cărnos, de 6-10 cm diametru; cuticula la început albastru-violaceu-cenușie, violet murdar, apoi

ocru sau cenușiu-ocru mai ales în centru, acoperită cu fibrile fine maronii LAMELELE: la început albastru-violacee, mai târziu brun-ruginii PICIORUL: inițial albastru-violaceu, mai târziu maroniu, la bază cu bulb marginat de cca. 40 cm diametru; cortina albastră; cu înălțimea de 2,5-7,5 cm și grosimea de 1-2,5 cm CARNEA: palid violacee, la maturitate cu miros puternic, neplăcut

Referinţe:
●	Liimatainen K., Kim J.T., Pokorny L., Kirk P.M., Dentinger B., Niskanen T. (2022). Taming the beast: a revised classification of Cortinariaceae based of genomic data. Fungal Diversity 112: 89-170
●	Orton P.D. (1955). The genus Cortinarius I. Myxacium and Phlegmacium. The Naturalist suppl. The University, Leeds: 1-80

Calonarius olearioides

Calonarius olearioides

Cortinarius olearioides Rob. Henry 1987, Cortinarius subfulgens P.D. Orton 1960

Necomestibililă

Cortinariaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: august-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau împrăștiat pe solul pădurilor de foioase, prin parcuri, zone împădurite, sub Corylus, mai rar sub Quercus sau Fagus BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, apoi plan-convex, de 3-8 (10) cm diametru; cuticula separabilă, vâscoasă pe vreme umedă, gălbuie, cu timpul la centru ± gălbui-portocalie, portocaliu-ocru până la maro-portocalie, galben-maronie

LAMELELE: dese; la început galben viu, mai târziu galben-portocalii la brun-portocalii PICIORUL: cilindric, palid gălbui, ocru-portocaliu la brun-portocaliu la maturitate, la bază cu bulb marginat de până la 30 mm diametru; cortina galben deschis; cu înălțimea de 2,5-7,5 cm și grosimea de 1-2,5 cm CARNEA: groasă, crem-albicioasă sub cuticulă, palid ocru-portocalie la ocru-portocaliu roșcată în picior

Referinţe:
●	Campos J.C. (2015). Contribución al conocimiento del género Cortinarius en el centro peninsular, III. Boletín Micológico de FAMCAL 10: 21-36
●	Liimatainen K., Kim J.T., Pokorny L., Kirk P.M., Dentinger B., Niskanen T. (2022). Taming the beast: a revised classification of Cortinariaceae based of genomic data. Fungal Diversity 112: 89-170

Russula paludosa

Tall bog Russula

Russula integra var. paludosa (Britzelm.) Singer 1923

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), numai dacă este gătită FRUCTIFICAȚIE: iunie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, pe solurile pădurilor de conifere, prin turbării, locuri mlăștinoase, printre pernițele de mușchi, în zona montană (sub Pinus) SPECII SIMILARE: Russula badia, care are pălăria roșu-castanie, negru-purpurie, iar carnea are miros de rășină; Russula decolorans, care are pălăria portocaliu-maronie,

roz-portocalie, roșu-portocalie, iar carnea se înnegrește ușor prin tăiere; Russula emetica, care are pălăria roșu-sângerie, iar carnea este roz sub cuticulă BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, apoi întins, ușor adâncit la centru, cu diametrul de 4-17 cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 1/2 din rază, roșu-portocalie, portocaliu-ocru, uneori la centru crem-ocru LAMELELE: adnexe la ușor decurente; iniţial albe, apoi palid ocru

CARNEA: inițial tare, de culoare albă, apoi spongioasă, cu nuanțe cenușii; sub cuticulă este palid rozie până la roșiatică

PICIORUL: cilindric sau ușor îngroșat la mijloc; albicios, uneori cu nuanțe roșiatice; foarte lung în comparație cu diametrul pălăriei; înalt de 10-15 (20) cm şi gros de 1-3 cm

Referinţe:
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 389
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 128
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Russula ochroleuca

Ochre brittlegill

Rusula citrina Gillet 1881, Russula granulosa Cooke 1888

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), numai dacă este gătită; otrăvitoare în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de conifere și de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, la care carnea din picior, albă, capătă prin rupere o ușoară tentă gri; Russula fellea, la care carnea emană prin tăiere un miros slab de compot de mere; Russula solaris, la care piciorul, alb, se colorează în galben-maroniu prin apăsare

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, adesea parțial îngropat în sol sau acoperit cu resturi vegetale, apoi plan-convex, adâncit la centru, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula ușor vâscoasă pe vreme umedă, separabilă pe 2/3 din rază, limonie, galben-ocru, galben-albicioasă, mai târziu striată la margine LAMELELE: adnexe, foarte fragile; inițial albe, ulterior alb-cenușii PICIORUL: cilindric; alb, apoi alb-cenușiu, cu înălțimea de 4-8 cm și grosimea de 1-2,5 cm

CARNEA: albă, cu gust acru, poate fi conservată prin uscare

Referinţe:
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 224
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 537
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Hebeloma radicosum

Rooting poison pie

Agaricus radicosus Bull. 1784, Myxocybe radicosa (Bull.) Fayod 1889, Pholiota radicosa (Bull.) P. Kumm. 1871

Necomestibililă

Hymenogastraceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: crește solitar, împrăștiat sau în grupuri, prin păduri de foioase (mai ales sub Fagus, Quercus), pe solurile îmbogățite în azot de către dejecțiile mamiferelor (șoareci, bursuci etc.) SPECII SIMILARE: Hebeloma sinapizans, care are baza piciorul bulboasă și este lipsit de inel CARNEA: albicioasă, cu miros slab de migdale amare

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial semisferic, apoi convex și ulterior întins, cu diametrul de 2,5-11 (15) cm; cuticula vâscoasă pe vreme umedă, crem, gălbui-maronie, palid ocru-maronie, cenușiu-maronie, acoperită cu scvame alipite LAMELELE: libere; dese, serate; inițial crem, mai târziu brun-ciocolatii PICIORUL: cilindric, fusiform, foarte lung radicant; cu inel membranos dublu, persistent, dedesubt scvamos, crem-maroniu; înalt de 3,5-15 (20) cm și gros de 0,6-2,5 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 246
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Knudsen H., Vesterholt J. (2008). Funga Nordica. Copenhagen, Nordsvamp: 1-965
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Dorling Kindersley Ltd., London: 1-304
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 1-727
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 383
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 1-330
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 221