Climacocystis borealis

Climacocystis borealis

Leptoporus borealis (Fr.) Pilát 1938, Polyporus borealis Fr. 1821, Spongipellis borealis (Fr.) Pat. 1900

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iulie-decembrie ECOLOGIE: parazită; crește solitar, în grupuri (uneori numeroase), adesea imbricat, pe rădăcini, bușteni, la baza trunchiurilor vii de conifere (Abies alba, Picea abies, Larix decidua, Pinus), prin păduri de conifere, producând un putregai alb SPECII SIMILARE: Amaropostia stiptica, care are inițial colorit alb ca zăpada și exsudă frecvent prin pori picături de lichid

BAZIDIOCARPUL: semicircular, reniform, în formă de evantai sau de consolă, de 4-20 cm lungime, 5-7 (15) cm lățime, 1-3 (10) cm înălțime, tomentos, la început albicios, crem-albicios, mai târziu crem-gălbui, galben murdar, ocru, portocaliu-maroniu HIMENOFORUL: sub formă de tuburi lungi de 2-12 mm, cu pori colțuros-labirintiformi, 1-3 pe mm, albi, gălbui sau ocru TRAMA: inițial moale, spongioasă, albă, după uscare tare, lemnoasă; are miros plăcut

Referinţe:
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 123-124
●	Song J., Chen Y.-Y., Cui B.-K.. (2014). Phylogeny and taxonomy of Climacocystis (Polyporales) in China. Cryptogamie, Mycologie 35(3): 221-231

Basidioradulum radula

Toothed crust

Hydnum radula Fr. 1818, Odontia cerasi (Pers.) Fr. 1821, Radulum orbiculare Fr. 1825

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: parazită sau saprofită; crește pe ramuri și trunchiuri, mai ales pe lemn de cireș (Prunus avium), ocazional și pe alte foioase sau pe conifere SPECII SIMILARE: Radulomyces molaris, la care himenoforul este format din ţepi inegali, conici, cilindrici sau spatulați, uneori ascuțiți la vârf, lungi de 1-3 (5) mm, cu diametrul de 0,3-1 (2) mm la bază, uneori concrescuți la bază, cu colorit mai întunecat înspre vârf

BAZIDIOCARPUL: întins pe substrat, la început circular, alb murdar până la galben-ocru, la maturitate cu formă neregulată, galben-maroniu, mai deschis pe margine, de 3-30 cm diametru HIMENOFORUL: format din țepi obtuzi, lungi de 3-5 mm, brun-gălbui

---

Referinţe:
●	Quélet L. (1886). Enchiridion Fungorum in Europa media et praesertim in Gallia Vigentium. Lutetiæ, Octavii Doin: 1-352
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 103

Inonotus nidus-pici

Inonotus canker

Phaeoporus nidus-pici (Pilát ex Pilát) Spirin, Zmitr. & Malysheva 2006

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie ECOLOGIE: parazită; crește în grupuri, pe trunchiuri vii de foioase, cel mai adesea pe Fagus și Quercus, mai rar pe Acer, Fraxinus, Aesculus hippocastanum, în păduri de foioase și de amestec; se dezvoltă în jurul ramurilor rupte sau a scorburilor și duce la apariția unui putregai alb și la umflarea trunchiului în zona atacată IDENTIFICARE: bazidiocarpii tineri, în prima lună, exsudă din abundență, picături de lichid gălbui

BAZIDIOCARPUL: la început ocru-gălbui, palid galben-maroniu, catifelat, cu timpul devine maroniu, brun-ruginiu până la aproape negricios, cu formă neregulată și o multitudine de crăpături; poate atinge 4-12 cm diametru HIMENOFORUL: sub formă de tuburi cenușiu-maronii, brun închis, lungi de 3-4 mm la exemplarele tinere și până la 10-16 mm la maturitate, cu pori rotunzi, mici (5-6 pe mm), deși

---

Referinţe:
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 128

Inonotus dryadeus

Oak bracket, Warted oak polypore, Weeping conk, Weeping polypore

Boletus dryadeus Pers. 1799, Phellinus dryadeus (Pers.) Pat. 1900, Polyporus dryadeus (Pers.) Fr. 1821

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-septembrie ECOLOGIE: parazită; crește solitar, la baza trunchiurilor de foioase, în special de stejar (Quercus), în păduri de foioase, ocazional și de brad (Abies alba), producând un putregai alb IDENTIFICARE: bazidiocarp acoperit la maturitate cu o crustă de un galben-maroniu, ulterior castanie, brun-negricioasă; exemplarele tinere exsudă picături de lichid roșu-maronii

BAZIDIOCARPUL: masiv, semicircular, la început crem, catifelat, la maturitate cenușiu-gălbui, brun-gălbui, de 10-35 (50) cm lungime, 5-25 cm lăţime şi înălţimea de 2-8 (12) cm; suprafața superioară, neregulată, crestată, pruinoasă HIMENOFORUL: sub formă de tuburi maronii, lungi de 5-20 mm, la partea inferioară crem-albicios, cu pori rotunzi, mici (2-4 pe mm) TRAMA: groasă, inițial moale, spongioasă, mai târziu suberoasă, cu miros neplăcut

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 128

Auricularia mesenterica

Tripe fungus

Helvella mesenterica Dicks. 1785, Merulius mesentericus (Dicks.) Schrad. 1794

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă (menționată în unele publicații ca specie comestibilă) FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: crește solitar sau în grupuri, pe lemn de foioase (Acer, Alnus, Carpinus, Fagus, Fraxinus, Populus, Quercus, Salix, Ulmus), pe buşteni, trunchiuri în descompunere; în păduri de foioase și de amestec IDENTIFICARE: suprafaţa superioară este păroasă, albicioasă, uneori la maturitate cu porțiuni concentric diferit colorate în cenușiu, maroniu, purpuriu-maroniu

BAZIDIOCARPUL: de 3-10 (30) cm diametru, gelatinos în stare umedă, tare în stare uscată; întins pe substrat, inițial în formă de ureche sau de scoică, uneori de cupă, ulterior răsfrânt, cenușiu-maroniu, ocru-cenușiu HIMENOFORUL: suprafaţa fertilă este glabră, nervat-reticulată sau plisată, pruinoasă, cenușie, cenușiu-purpurie, brun-purpurie, brun-violacee

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 222-223
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 1-799
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 78-79
●	Spaulding P. (1961). Foreign Diseases of Forest Trees of the World: An Annotated List. Agriculture Handbook no.197. U.S. Department of Agriculture

Geastrum rufescens

Necomestibilă

Geastraceae

Bazidiocarpul: la început globulos, mai mult sau mai puțin îngropat în sol, de 2-4 cm diametru (4-10 cm cu exoperidia desfăcută); exoperidia groasă, cărnoasă, brăzdată de crăpături, la maturitate se desface în 7-10 lobi în formă de stea, lobi brăzdați de crăpături, care se arcuiesc înspre sol, la interior cu colorit ocru la început, crem-roziu până la palid brun-roșiatic ulterior, la exterior brun-roșiatic; endoperidia globuloasă sau ușor conică, cu diametrul de 2-3 cm, cu colorit gălbui sau palid maroniu, la partea superioară are un singur peristom, conic, fimbriat, fără aree la bază Gleba: la început albă, ulterior devine maronie Piciorul: bazidiocarpul este sesil sau cu un picior foarte scurt Fructificaţie: august-octombrie Ecologie: saprofită; crește solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de conifere și de amestec, rariști de pădure, luminișuri, prin pajiști montane la marginea pădurilor de conifere Specii similare: • Geastrum fimbriatum, care are exoperidia divizată în 4 (rar 5-8) lobi dispuşi orizontal, lipsiţi de crăpături, iar peristomul este cu aree

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 1-799
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 302