Inonotus nidus-pici

Inonotus canker

Phaeoporus nidus-pici (Pilát ex Pilát) Spirin, Zmitr. & Malysheva 2006

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie ECOLOGIE: parazită; crește în grupuri, pe trunchiuri vii de foioase, cel mai adesea pe Fagus și Quercus, mai rar pe Acer, Fraxinus, Aesculus hippocastanum, în păduri de foioase și de amestec; se dezvoltă în jurul ramurilor rupte sau a scorburilor și duce la apariția unui putregai alb și la umflarea trunchiului în zona atacată IDENTIFICARE: bazidiocarpii tineri, în prima lună, exsudă din abundență, picături de lichid gălbui

BAZIDIOCARPUL: la început ocru-gălbui, palid galben-maroniu, catifelat, cu timpul devine maroniu, brun-ruginiu până la aproape negricios, cu formă neregulată și o multitudine de crăpături; poate atinge 4-12 cm diametru HIMENOFORUL: sub formă de tuburi cenușiu-maronii, brun închis, lungi de 3-4 mm la exemplarele tinere și până la 10-16 mm la maturitate, cu pori rotunzi, mici (5-6 pe mm), deși

---

Referinţe:
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 128

Inonotus dryadeus

Oak bracket, Warted oak polypore, Weeping conk, Weeping polypore

Boletus dryadeus Pers. 1799, Phellinus dryadeus (Pers.) Pat. 1900, Polyporus dryadeus (Pers.) Fr. 1821

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-septembrie ECOLOGIE: parazită; crește solitar, la baza trunchiurilor de foioase, în special de stejar (Quercus), în păduri de foioase, ocazional și de brad (Abies alba), producând un putregai alb IDENTIFICARE: bazidiocarp acoperit la maturitate cu o crustă de un galben-maroniu, ulterior castanie, brun-negricioasă; exemplarele tinere exsudă picături de lichid roșu-maronii

BAZIDIOCARPUL: masiv, semicircular, la început crem, catifelat, la maturitate cenușiu-gălbui, brun-gălbui, de 10-35 (50) cm lungime, 5-25 cm lăţime şi înălţimea de 2-8 (12) cm; suprafața superioară, neregulată, crestată, pruinoasă HIMENOFORUL: sub formă de tuburi maronii, lungi de 5-20 mm, la partea inferioară crem-albicios, cu pori rotunzi, mici (2-4 pe mm) TRAMA: groasă, inițial moale, spongioasă, mai târziu suberoasă, cu miros neplăcut

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 128

Phellinus hartigii

Hartigs canker

Fomes hartigii (Allesch. & Schnabl) Bres. 1897, Polyporus hartigii Allesch. & Schnabl 1890

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită şi saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri, în zonele umede din păduri, pe trunchiuri vii, lemn căzut, cioate, buturugi de răşinoase, în special pe brad (Abies alba), mai rar pe molid (Picea abies) SPECII SIMILARE: Porodaedalea pini, care are porii alungiţi, mai mari (1-4 pe mm); Phellinus robustus, care este mai mare (5-40 cm diametru) şi crește pe foioase; Phellinus igniarius, care are porii mai deschiși la culoare

BAZIDIOCARPUL: aderent la substrat, iniţial globular, catifelat, gălbui-maroniu, gri-maroniu, ocru-maroniu, concentric zonat, în formă de copită, rotunjit pe margine, brun-roşcat până la brun închis, cu suprafaţa superioară adeseori crăpată şi acoperită cu alge ce-i conferă un colorit verzui; la maturitate ajunge la 5-20 cm diametru HIMENOFORUL: sub formă de tuburi stratificate, lungi de 2-3 mm; porii circulari, foarte mici (5-7 pe mm) la suprafaţă de culoarea scorţişoarei TRAMA: tare, lemnoasă, cu miros slab de ciuperci

---

Referinţe:
●	Bernicchia A. (2001). A checklist of Corticioid, Polyporoid and Clavaroid fungi (Basidiomycotina) from the Emilia-Romagna region, Italy. Sydowia 53(1): 1-33
●	Bernicchia A., Savino E., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Abies alba in Italy. Mycotaxon 100: 185-188
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 17
●	Patouillard N. (1903). Additions au Catalogue des Champignons de la Tunisie. Bulletin de la Société Mycologique de France 19: 248
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 130

Phellinus tuberculosus

Cushion bracket

Boletus pomaceus Pers. 1799, Fomes prunicola Lázaro Ibiza 1916, Phellinus pomaceus (Pers.) Maire 1933

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită; se dezvoltă solitar sau sub formă de şiraguri verticale de noduli, pe trunchiurile de prun (Prunus domestica), foarte rar pe alte specii de pomi fructiferi: măr (Malus), păr (Pyrus), cireş (Prunus avium) IDENTIFICARE: se dezvoltă mai ales pe trunchiurile pomilor fructiferi (mai ales pe prun și mai rar pe cireș, măr sau păr)

BAZIDIOCARPUL: de obicei în formă de copită, uneori poate avea și aspect de protuberanţă sau de scoică, catifelat, cafeniu până la brun-cenuşiu; poate ajunge la de 1-5 cm lungime, 2-8 cm adâncime şi circa 1-6 cm grosime HIMENOFORUL: sub formă de tuburi stratificate (uneori neclar), brun-roşcate, de 2-4 mm lungime; porii circulari (4-5 pe mm), cenuşiu-maronii la început, ulterior de culoarea scorţişoarei TRAMA: tare, lemnoasă, brun-roşcată, brun-gălbuie

---

Referinţe:
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 17
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 130
●	Seyidova H., Hüseyin E. (2012). Macrofungi of Nakhchivan (Azerbaijan) Autonomous Republic. Turkish Journal of Botany 36: 761-768

Phellinus robustus

Robust conk

Fomes robustus P. Karst. 1889, Fomitiporia robusta (P. Karst.) Fiasson & Niemelä 1984

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită, uneori saprofită; creşte solitar sau în grupuri, în special pe trunchiuri vii de stejar (mai rar de salcâm, castan), uneori şi pe răşinoase, producând un putregai albicios până la palid gălbui trunchiurilor atacate IDENTIFICARE: la maturitate, bazidiocarpii au suprafața superioară concentric brăzdată; se dezvoltă mai ales pe trunchiuri de stejar (Quercus)

BAZIDIOCARPUL: concoid, reniform, uneori aproape sferic, galben-portocaliu până la galben-ruginiu, de 5-30 (40) cm lăţime, 5-15 cm adâncime şi 5-20 cm înălţime; suprafaţa superioară, brăzdată concentric de o serie de crăpături adânci la maturitate, este adesea verzuie datorită prezenţei algelor, cu colorit roşcat, gri-maroniu şi ulterior brun-negricios; poate atinge vârsta de 20 de ani HIMENOFORUL: sub formă de tuburi stratificate, lungi de 4-5 mm, iniţial brun-gălbui, brun-roşcat la maturitate TRAMA: tare, groasă, lemnoasă

---

Referinţe:
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 17
●	Hatsch E., Dupouey J.-L., Dubreuil B., Guillaud J. (1999). Impact du champignon parasite Phellinus robustus et des cavités nidifiables sur la croissance des Chênes sessile et pédonculé. Revue Forestière Française 4: 511-521
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 75-76
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 131

Phellinus igniarius

Fire sponge, Willow bracket

Boletus igniarius L. 1753, Fomes igniarius (L.) 1849, Polyporus igniarius (L.) Fr. 1821

---

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: tot timpul anului ECOLOGIE: parazită, uneori saprofită; creşte atât pe trunchiurile şi crengile arborilor vii cât şi pe ale celor aflaţi în descompunere, producând un putregai alb, cel mai adesea pe Salix, dar şi pe Betula, Populus, Alnus, Acer IDENTIFICARE: exemplarele tinere au colorit crem-albicios; crește pe trunchiuri de foioase

BAZIDIOCARPUL: inițial neted, catifelat, aproape sferic, alb-gălbui până la gri, ulterior de obicei concoid, brun-cafeniu, brun-scorţişoriu, maro-roşcat, cu o serie de crăpături; atinge 5-20 (40) cm lungime, 5-20 adâncime şi 2-8 cm grosime (pot fi găsite exemplare concrescute pe verticală pe o înălţime de 15 cm) HIMENOFORUL: sub formă de tuburi, lungi de 3-5 mm, care anual formează câte un strat nou; porii foarte fini, circulari, brun-roşiatici TRAMA: tare, suberoasă, brun-roşcată

---

---

SPECII SIMILARE: Fomes fomentarius, care are o crustă tare deasupra, cu grosimea de 1-2 mm, netedă la exemplarele tinere, brăzdată de şanţuri concentrice la maturitate, gri-albicioasă, cenuşie, până la brun-închisă DĂUNĂTORI: a fost observată prezenţa unor larve de coleoptere (Melandryidae, Ciidae) şi a unor larve de diptere (Mycetophilidae) în interiorul sporocarpilor; de asemenea, o serie de specii de coleoptere adulte au fost văzute vizitând corpurile de fructificaţie (Cerylonidae, Ciidae, Staphylinidae)

IMPORTANȚĂ: în trecut, unele triburi de nativi americani foloseau cenuşa obţinută prin arderea carpoforilor la prepararea tutunului de mestecat; eschimoşii Inupiaq şi Yup'ik din Alaska, foloseau în mod curent o mixtură de tutun şi cenuşă de Phellinus igniarius, care, datorită nivelului crescut de ioni alcalini (Mg, K, Na), ducea la creşterea nivelului pH-ului amestecului, facilitând astfel absorbţia nicotinei în organism, iar femeile gravide din tribul Yup'ik, mestecau frecvent, în perioada sarcinii acest amestec denumit 'iqmik'

---

Referinţe:
●	Blanchette R. A. (2001). Fungus ashes and tobacco: the use of Phellinus igniarius by the indigenous people of North America. Mycologist 15(1): 4-9
●	Blanchette R. A., Renner C. C., Held B. W., Enoch C., Angstman S. (2002). The current use of Phellinus igniarius by the Eskimos of Western Alaska. Mycologist 15(4): 142-142
●	Dong W., Ning L., Lu W.-D., Li C.-C., Chen R.-P., Jia X.-N., Wang L.-Z. (2009). Tumor-inhibitory and liver-protective effects of Phellinus igniarius extracellular polysaccharides. World Journal of Microbiology 25: 633-638
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 19
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 401
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 75
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 131
●	Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Sittiwet C., Puangpronpitag D. (2008). Anti-staphylococcus aureus Activity of Phellinus igniarius Aqueous Extract. International Journal of Pharmacology 4(6): 503-505