Protostropharia semiglobata

Comestibilitate: necomestibilă

Strophariaceae

Bazidiocarpul: emisferic, cu diametrul de 1-4 cm; cuticula este netedă, inițial palid gălbuie, mai târziu gălbui-cenușie la palid ocru-maronie Lamelele: adnate; distanțate, crem-cenușii la exemplarele tinere, brun-negricioase la maturitate Piciorul: subțire, bulbos la bază, în jumătatea sau treimea superioară cu un inel mic, fragil, nepersistent, albicios, conturat de o linie subțire maronie; deasupra inelului fin mătăsos, la maturitate ușor negricios datorită prafului sporifer; ajunge la 3-12 cm înălțime și 2-5 mm grosime Fructificaţie: mai-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, pe bălegarele animalelor erbivore domestice, pe soluri îmbogățite cu dejecții animale, prin pajiști Specii similare: • Panaeolus semiovatus, la care pălăria are formă de clopot, iar piciorul este prevăzut cu un inel albicios, superior, persistent

Hebeloma crustuliniforme

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Strophariaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, mai târziu întins, cu marginile răsucite înspre interior, ușor umbonat, cu diametrul de 4-10 cm; cuticula este netedă, cu luciu gras, vâscoasă pe vreme umedă, de culoare palid ocru, palid albicios-cenușie, mai închisă la culoare la centru Lamelele: adnate; palid maronii, palid cenușii, ulterior maronii; uneori pe vreme umedă, lamelele exsudă picături brun-roșcate de lichid Piciorul: ușor îngroșat la bază; albicios, palid cenușiu-albicios, uneori fin floculos înspre vârf; ajunge la 4-8 cm înălţime și 1-2 cm grosime Fructificaţie: septembrie-noiembrie Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase și de conifere Specii similare: • Hebeloma sinapizans, care are cuticula mai închisă la culoare (ocru-maronie la centru), iar lamelele nu exsudă picături de lichid Carnea: albicioasă, cu miros de ridiche Toxicitate: conține compuși toxici, care prin ingerare provoacă disconfort gastrointestinal

Bazidiocarpi maturi

Phaeolepiota aurea

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, emisferic, mai târziu întins, cu marginile răsucite înspre interior, cu diametrul de 6-20 cm; cuticula este fin granulată, verucoasă, de culoare ocru-portocalie, ocru-aurie Lamelele: libere; serate, distanțate, inegale, la exemplarele tinere acoperite de un văl; crem-albicioase, ulterior gălbui-ocru, ocru-brun Piciorul: robust, ușor îngroșat înspre bază; de aceeași culoare cu a pălăriei, fin verucos, cu șanțuri longitudinale mai mult sau mai puțin evidente; cu inel superior membranos, mare, cu granule roșiatice, nepersistent; ajunge la 5-15 (25) cm înălţime și 2-3 (6) cm grosime Fructificaţie: septembrie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere, în zona de munte; prin rariști de pădure, luminișuri Specii similare: • Gymnopilus junonius, care are piciorul acoperit cu fibrile cu aspect mătăsos Carnea: albicioasă, fără miros Toxicitate: deși uneori este considerată o ciupercă comestibilă, acidul cianhidric conținut poate provoca tulburări severe aparatului digestiv; așa încât, consumul acestei specii nu este recomandat

Bazidiocarpi tineri

Cystoderma carcharias

Comestibilitate: necomestibilă

Agaricaceae

Bazidiocarpul: iniţial campanulat, emisferic, mai târziu întins, umbonat la centru, uneori încreţit, adesea cu marginile franjurate, cu diametrul de 3-6 cm; cuticula este fin granulată, alb-rozie sau crem-rozie, mai închisă la culoare la centru Lamelele: adnate sau ușor decurente; inegale, alb-gălbui Piciorul: cilindric, de culoarea pălăriei; cu inel superior persistent, neted deasupra și granulat dedesubt; ajunge la 4-7 cm înălţime și 4-6 mm grosime Fructificaţie: septembrie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de conifere (mai ales sub molid - Picea abies) Specii similare: • Cystoderma amianthinum, care are pălăria gălbui-portocalie, ocru-portocalie, uniform fin granulată • Cystoderma granulosum, care are pălăria de culoare mai închisă (cărămizie, brun-ruginie, portocaliu-maronie), acoperită cu numeroase granule mici • Cystoderma cinnabarinum, care are pălăria de culoarea cinabrului, portocaliu-ruginie, roşu-cărămizie; piciorul este acoperit cu scvame mici portocaliu închis Carnea: albă, cu miros puternic, neplăcut

Bazidiocarpi maturi