marți, 5 ianuarie 2021

Phaeolepiota aurea


  Comestibilitate: necomestibilă
Agaricaceae     
Phaeolepiota aurea DSC150100
Phaeolepiota aurea DSC150101

Bazidiocarpul: iniţial convex, emisferic, mai târziu întins, cu marginile răsucite înspre interior, cu diametrul de 6-20 cm; cuticula este fin granulată, verucoasă, de culoare ocru-portocalie, ocru-aurie
Lamelele: libere; serate, distanțate, inegale, la exemplarele tinere acoperite de un văl; crem-albicioase, ulterior gălbui-ocru, ocru-brun
Piciorul: robust, ușor îngroșat înspre bază; de aceeași culoare cu a pălăriei, fin verucos, cu șanțuri longitudinale mai mult sau mai puțin evidente; cu inel superior membranos, mare, cu granule roșiatice, nepersistent; ajunge la 5-15 (25) cm înălţime și 2-3 (6) cm grosime
Fructificaţie: septembrie-noiembrie
Ecologie: saprofită; creşte solitar sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere, în zona de munte; prin rariști de pădure, luminișuri
Specii similare:
Gymnopilus junonius, care are piciorul acoperit cu fibrile cu aspect mătăsos
Carnea: albicioasă, fără miros
Toxicitate: deși uneori este considerată o ciupercă comestibilă, acidul cianhidric conținut poate provoca tulburări severe aparatului digestiv; așa încât, consumul acestei specii nu este recomandat


  Bazidiocarpi tineri
Phaeolepiota aurea DSC150103
Phaeolepiota aurea DSC150107


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu