Russula vesca

Bare-toothed Russula, Flirt

Russula mitis Rea 1922, Russula vesca f. major (Bon) Bon 1988, Russula vesca f. pectinata Britzelm. 1896

Comestibilă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), atât în stare crudă (în salate), cât și gătită FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri pe solul pădurilor de conifere sau de foioase SPECII SIMILARE: Russula cyanoxantha, la care cuticula are colorit foarte variabil, aproape întotdeauna cu reflexe violet-verzui; Russula aurora, la care cuticula este rozie, mai deschisă la centru; Russula heterophylla, la care cuticula are colorit verzui, verde-gălbuie, verde-

oliv; Russula aurea, care are lamelele crem-albicioase, cu muchia aurie BAZIDIOCARPUL: inițial semisferic, apoi convex și mai târziu aplatizat, de 5-12 cm diametru; cuticula ușor separabilă, mai scurtă, lăsând descoperită carnea albă de pe margine, brun-ocru, brun-roșcată, roz-maronie, rar verzuie LAMELELE: adnate, fragile, uneori bifurcate; albe, mai târziu adeseori cu pete ruginii, cenușii sau maronii înspre margine

CARNEA: albă, cu miros plăcut de alune sau de nuci; se poate usca, prăji în ulei, folosi ca ingredient în papricaș, tocănițe cu usturoi

PICIORUL: cilindric; alb, ulterior cu pete ruginii, înalt de 3-9 cm, gros de 2-3 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 277
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 415
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 229
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 173
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 185-186
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 503
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 287
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 170

Clavulina coralloides

Crested coral fungus, White coral fungus

Clavulina cristata (Holmsk.) J. Schröt. 1888, Ramaria coralloides (L.) Holmsk. 1790

Comestibilă condiționat

Hydnaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: se dezvoltă solitar, împrăștiat sau în grupuri numeroase, pe solul pădurilor de foioase sau de conifere SPECII SIMILARE: Ramaria pallida, care are ramuri în formă de "V", care se ramifică la vârf în ramuri oarecum ascuțite; Clavulina cinerea, care are ramuri cenușii, gri-maronii; Clavulina rugosa, care are ramuri rotunjite la vârf, turtite lateral, neramificate; Ramariopsis kunzei, care este formată din ramuri albicioase, rotunjite la vârf,

necrestate BAZIDIOCARPUL: în formă de coral, înalt de 3-5 (8-12) cm, 2-6 cm diametru, la început alb ca zăpada, cenușiu, crem-albicios, roziu, gălbui, ulterior cu nuanțe de ocru și vârfurile ramurilor mai închise la culoare, format din ramuri fragile, crestate, care la vârf sunt pectinat-sectate sau palmat-sectate CARNEA: albă, fragilă, moale, poate fi consumată după ce a fost sotată în unt

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 641-642
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 140
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe. UIT Cambridge Ltd.: 1-512
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 264
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Dorling Kindersley Ltd., London: 1-304
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 98
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 88

Russula farinipes

Floury brittlegill

Russula farinipes Romell 1793

Necomestibililă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: necomestibilă FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar, pe solul pădurilor de foioase SPECII SIMILARE: Russula claroflava, care are lamelele gălbui și miros puternic de fructe; Russula ochroleuca, care are lamelele albe și pălăria ocru-gălbuie; Russula violeipes, care are piciorul alb, ulterior cu nuanțe roz-violet; Russula fellea, care are cuticula brun-gălbuie, portocalie la centru, separabilă pe 1/3-1/2 din diametru;

Russula solaris, care are lamelele crem, cuticula gălbuie, pălăria crestată pe margine; Russula pectinata, care are lamelele adnexe, cu colorit crem-gălbui, cuticula brun-gălbuie, uneori cu tentă oliv, separabilă pe 2/3 din diametru; Russula pectinatoides, care are cuticula palid brun-gălbuie, separabilă pe 1/2 din diametru BAZIDIOCARPUL: inițial convex, apoi aplatizat, uneori ușor adâncit la centru, ușor striat pe margine, de 3-7 cm diametru; cuticula greu separabilă, cu colorit gălbui la ocru deschis

CARNEA: albă, gălbuie sub cuticulă, cu miros slab de fructe și gust foarte acru LAMELELE: ușor decurente, cu colorit palid ocru

PICIORUL: tare, făinos la vârf, albicios, cu zone palid gălbui-ocru, cu înălțimea de 3-6 cm și grosimea de 1-1,5 cm; la maturitate cu o serie de goluri și colorit ruginiu la bază

Referinţe:
●	Manic Ș. (2020). Contributions to the research on the genus Russula in the mycobiota of Bessarabia. Acta Horti Bot. Bucurest. 46: 169-180
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 282

Clitocybe odora

Aniseed toadstool, Blue-green mushroom

Agaricus odorus Bull. 1784, Gymnopus odorus (Bull.) Gray 1821, Lepista odora (Bull.) Harmaja 1976

Comestibililă condiționat

Agaricales - incertae sedis

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai după gătire îndelungată FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește împrăștiat sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase sau de conifere SPECII SIMILARE: Stropharia aeruginosa, al cărei picior are un inel fragil, membranos, acoperit dedesubt cu floculozități albicioase; Clytocibe fragrans, care are pe vreme umedă pălăria maronie, pe vreme uscată crem-albicioasă; Entoloma sinuatum, la care lamelele, care au

colorit alb-gălbui, devin ulterior roz; Chrysomphalina grossula, care are pălăria galben-verzuie, brun-oliv și se dezvoltă prin locuri umede, printre mușchi BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, apoi aplatizat, ușor adâncit la centru, cu margini ondulate, uneori în formă de pâlnie, cu diametrul de 3-10 (20) cm; cuticula separabilă, nehigrofană, la început pruinoasă, cu colorit verde-albăstrui, verde-cenușiu, cenușiu-verzui până la palid verzui, cu timpul cenușiu-gălbuie, palid cenușie, cenușiu-maronie

CARNEA: cu miros puternic de anason și gust dulce, poate fi folosită la preparea supelor, poate fi uscată și folosită drept condiment la prepararea mâncărurilor datorită gustului piperat, poate fi pusă la murat, poate fi amestecată cu ou și pesmet și prăjită, poate fi preparată cu sos și servită cu pește, poate fi prăjită cu ceapă, adăugată în rizoto

LAMELELE: ușor decurente; subțiri, crem-albicioase sau palid verzui PICIORUL: cilindric, uneori curbat, fin flocos și ușor îngroșat la bază, înalt de 3-8 cm, gros de 0,3-1 cm; albicios sau de culoarea pălăriei

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 161-162
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 56
●	Bas C., Kuyper Th. W., Noordeloos M. E., Vellinga E. C. (1995). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-183
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 151
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 41-41
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 103
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 55
●	Jordan P. (2016). The mushroom guide and identifier - The ultimate guide to identifying, picking and using mushrooms. Hermes House: 50-51
●	Knudsen H., & Vesterholt J. (2008). Funga Nordica: Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen. Nordsvamp: 1-965
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 85
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 39
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 99
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 346
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 91-92
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 215
●	Pázmány D., Stana D. (1981). Clitocybe odora (Bull.ex Fr.) Kummer - Teratology. Institutul Agronomic "Dr. Petru Groza", Cluj-Napoca. Notulae Botanicae Horti Agrobotanici, XI: 55-56
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 274
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 180
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 280

Agaricus porphyrizon

Lilac mushroom

Agaricus purpurascens (Cooke) Pilát 1951, Psalliota purpurascens (Cooke) F.H. Møller 1952

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră); carnea este albă, cu miros de migdale amare și gust plăcut de alune FRUCTIFICAȚIE: septembrie-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar sau în grupuri mici, pe solul pădurilor de foioase SPECII SIMILARE: Agaricus dulcidulus, la care piciorul albicios se îngălbenește rapid la atingere; Agaricus semotus, la care pălăria are dimensiuni mai mici (2-7 cm); Agaricus brunneolus, la care piciorul, cu inel persistent, estre fibrilos-scvamulos la floculos dedesubt

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial semisferic, convex, apoi plan-convex, cu diametrul de (2) 5-10 cm; cuticula roșu-arămie, brun-cenușie, brun-vineție, brun-purpurie, acoperită cu fibrile alipite purpurii, la maturitate roșu-arămie la centru și palid rozie la margine LAMELELE: libere; dese, inegale, fin serate, cenușiu-rozii, apoi aproape negricioase PICIORUL: bulbos la bază, înalt de 6-10 cm și gros de 1-1,5 cm, cu un inel fragil, membranos; prin strivire se îngălbenește

Referinţe:
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 22-23
●	Knudsen H., & Vesterholt J. (2008). Funga Nordica: Agaricoid, boletoid and cyphelloid genera. Copenhagen. Nordsvamp: 1-965
●	Noordeloos M. E., Kuyper Th. W., Vellinga E. C. (2001). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-169

Clitopilus prunulus

Miller, Sweetbread mushroom

Agaricus prunulus Scop. 1772, Paxillus prunulus (Scop.) J.E. Lange 1940, Pleuropus prunulus (Scop.) Murrill 1917

Comestibilă cu precauție

Entolomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar trebuie culeasă cu precauție datorită riscului de confuzie cu alte ciuperci otrăvitoare; este adesea căutată și apreciată la fel de mult ca speciile comestibile de hribi (Boletus); se recomandă culegerea exemplarelor proaspete FRUCTIFICAȚIE: iulie-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă sau saprofită; crește solitar sau în grupuri (uneori numeroase), pe solul pădurilor de foioase sau de amestec (prin rariști, sub tufărișuri, la marginea drumurilor forestiere)

BAZIDIOCARPUL: cărnos, inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, apoi plan-convex, ulterior adâncit la centru, la final infundibuliform, cu marginea ondulată sau lobată și diametrul de 4-12 cm; cuticula netedă, ușor separabilă, catifelată, pruinoasă, vâscoasă pe vreme umedă, albicioasă, alb-cenușie, alb-gălbuie LAMELELE: decurente, ocazional adnate; dese, ușor detașabile, subțiri, bifurcate, iniţial albe, apoi rozii PICIORUL: cilindric sau îngroșat la bază, adesea excentric, înalt de 2-6 cm și gros de 0,5-1,5 cm

CARNEA: albă, moale, cu gust și miros puternic și plăcut de aluat crud sau făină umedă (care dispare în urma gătirii); se poate prepara pane sau cu sos, se poate prăji și apoi servi cu pâine prăjită stropită cu zeamă de lămâie; poate fi conservată foarte bine prin uscare pentru a fi gătită mai târziu SPECII SIMILARE: Clitocybe rivulosa, care are pălăria mai mică (3-4 cm), lamelele albe cu pete rozii, piciorul mai scurt decât diametrul pălăriei, crește prin pajiști și

conține muscarină; Clitocybe dealbata, care are pălăria mai mică (2-4 cm), albicioasă cu nuanțe violacee sau rozii, crește prin pajiști și conține muscarină; Clitocybe phyllophila, la care cuticula, albă sau alb-portocalie, nu este crăpată la maturitate; Calocybe gambosa, care fructifică mai devreme (primăvara); Entoloma sinuatum, care are un miros puternic de pepene; Inocybe geophylla, care are miros de pământ și lamelele adnexe

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 240-241
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 244
●	Bas C., Kuyper Th. W., Noordeloos M. E., Vellinga E. C. (1995). Flora Agaricina Neerlandica. Critical monographs on families of agarics and boleti occurring in the Netherlands. A.A. Balkema. Rotterdam: 1-183
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 56
●	Kummer P. (1871). Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichen und sichern Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze: mit Ausnahme der Schimmel - und allzu winzigen Schleim - und Kern-Pilzchen. Zerbst: Verlag von E. Luppe's Buchhandlung: 97
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 1-128
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 39
●	Laurent P. (2010). Les champignons. Les reconnaître et les trouver. Éditions Sud Ouest: 1-128
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 234
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa. Oradea: 100
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 134
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 154-155
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 377
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 310
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 199
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 214