Schizophyllum commune

Comestibilitate: necomestibilă

Schizophyllaceae

Bazidiocarpul: în formă de scoică, simplu sau lobat, adesea cu marginile ondulate, răsucite înspre interior, tare; acoperit cu peri mici şi deşi pe faţa superioară; are diametrul de 1-4 cm şi culoarea albicioasă până la cenuşiu-albicioasă Lamelele: decurente; foarte subţiri, dispuse în formă de evantai, despicate longitudinal; la început sunt albicioase, ulterior rozii până la roz-cenuşii, maronii Piciorul: este absent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; creşte în grupuri (adesea destul de numeroase), imbricat, uneori sub formă de rozetă, pe ramuri şi buşteni căzuţi aflaţi în descompunere, atât de foioase cât şi de răşinoase, producând un putregai alb; uneori parazită pe trunchiurile vii ale unor specii de pomi fructiferi (Cerasus avium) Comestibilitate: există populaţii din sud-estul Asiei şi din Africa tropicală care o consideră comestibilă şi o consumă în stare crudă, fiind o ciupercă recunoscută pentru proprietăţile sale medicinale; în unele zone ale lumii, este consumată pentru proprietăţile sale tonice; carnea sa, conţine o serie de compuşi ce au efect anticancerigen şi un nivel ridicat de antioxidanţi; pe de altă parte, s-au raportat cazuri de alergii şi afecţiuni respiratorii, sinuzite fungice la oameni

  Referinţe:

●	Adejoye O. D., Adebayo-Tayo B. C., Ogunjobi A. A., Afolabi O. O. (2007). Physicochemical Studies on Schizophyllum commune (Fries) a Nigerian Edible Fungus. World Applied Sciences Journal 2(1): 73-76
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 214
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 118
●	Matavulj M. N., Lolić S. B., Vujčić S. B., Milovac S, Novaković M. S., Karaman M. A. (2013). Schizophyllum commune - The main cause of dying trees of The Banja Luka arbored walks and parks. Jour. Nat. Sci. 124: 367-377
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 100
●	Mirfat A. H. S., Noorlidah A., Vikineswary S. (2010). Scavenging activity of Schizophyllum commune extracts and its correlation to total phenolic content. Journal of Tropical Agriculture and Food Science 38(2): 231-238
●	Ooi V. E. C., Liu F. (2000). Immunomodulation and Anti-Cancer Activity of Polysaccharide-Protein Complexes. Current Medicinal Chemistry 7: 715-729
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 290-291
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 146
●	Won E. J., Shin J. H., Lim S. C., Shin M. G., Suh S. P., Ryang D. W. (2012). Molecular Identification of Schizophyllum commune as a Cause of Allergic Fungal Sinusitis. Annals of Laboratory Medicine 32: 375-379

Daedaleopsis confragosa

Bazidiocarpul: este în formă de evantai până la semicircular, cu diametrul de 5-9(15) cm şi grosimea de 1-4 cm; suprafaţa superioară este plană, uşor bombată şi prezintă o serie de zone concentrice, diferit colorate, brun- roşiatice, maronii, cenuşii care la maturitate devin negricioase Piciorul: este absent, corpul de fructificaţie fiind ataşat direct de substrat Tuburile: la suprafaţă sunt de culoare albă până brună, căpătând nuanţe roşcate până la rozii prin apăsare; au lungimea de până la 1,5 cm; porii alungiţi, cu formă şi dimensiuni variabile, au diametrul de 0,5-1,5 mm Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: parazită; creşte solitar, în grupuri, uneori în straturi pe crengile căzute de foioase (preferând lemnul de Salix, Betula, Alnus, uneori pe Fagus sylvatica, Cerasus avium), contribuind la descompunerea ligninei şi provocând un putregai alb lemnului atacat Dăunători: au fost observate numeroase specii de insecte care se hrănesc în primele stadii de dezvoltare pe corpurile de fructificaţie (mai ales din familiile Mycetophilidae, Erotylidae, Trogossitidae, Ciidae); primăvara, în perioada când sunt eliberaţi sporii, a fost observată prezenţa adulţilor de coleoptere (Epuraea) Specii similare: • Cerrena unicolor, care are bazidiocarpul mai subţire, iar la maturitate tuburile se termină adesea sub forma unor dinţi neregulaţi • Daedalea quercina, ale cărei bazidiocarpi sunt mult mai mari, iar porii neregulaţi ca formă sunt distribuiţi labirintiform

  Referinţe:

●	Bernicchia A., Venturella G., Saitta A., Gorjón S. P. (2007). Aphyllophoraceous wood-inhabiting fungi on Fagus sylvatica in Italy. Mycotaxon 101: 229-232
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 50
●	Koukol O., Kotlaba F., Pouzar Z. (2014). Taxonomic evaluation of the polypore Daedaleopsis tricolor based on morphology and molecular data. Czech Mycology 66(2): 107-119
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 139
●	Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348
●	Voitk A. (2013). The genus Daedaleopsis in Newfoundland and Labrador. Omphalina IV(8): 12-13

Russula rosea

Rosy brittlegill, Rosy Russula

Russula lactea Fr. 1838, Russula lepida Fr. 1836

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai în urma fierberii FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește în grupuri, pe solul pădurilor de foioase, uneori și de amestec, sub Fagus, rareori sub Quercus sau Carpinus betulus; foarte rar se dezvoltă în pădurile de conifere SPECII SIMILARE: Russula nobilis, la care piciorul este alb întotdeauna, fără pete rozii; Russula pseudointegra, care are lamelele de culoare ocru

BAZIDIOCARPUL: inițial bombat, apoi întins şi uneori uşor adâncit la centru, de 6-10 cm diametru; cuticula netedă, foarte puțin sau aproape deloc detașabilă, de culoare roşu-stacojie până la rozie, adesea cu pete albicioase LAMELELE: inițial albicioase, mai târziu de culoare crem PICIORUL: tare; alb, adesea cu tentă rozie, roşcată în treimea bazală; înalt de 3-9 cm şi gros de 1-4 cm CARNEA: albă, moale şi fragilă; cu gust dulce, apoi uşor amărui și miros de mentol

Referinţe:
●	Fodor E. (2013). Linking biodiversity to mutualistic networks - woody species and ectomycorrizal fungi. Annals of Forest Research 56(1): 53-78
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 118
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 221
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 392
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 184-185
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 286