Amanita citrina

Citron amanita, False death cap

Agaricus citrinus Schaeff. 1774, Amanita mappa Batsch 1783

Otrăvitoare

Amanitaceae

TOXICITATE: deși considerată comestibilă de către unii autori, nu se recomandă consumul deoarece conţine în cantităţi mici o toxină (α-amanitină) ce poate cauza disconfort abdominal atunci când este ingerată în cantităţi apreciabile, precum şi un alcaloid (bufotenină) care poate cauza stop respirator FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solul pădurilor de conifere și de foioase CARNEA: de culoare albă

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, la maturitate aplatizat; de culoare palid gălbuie, limonie, uneori albicioasă, acoperit cu resturi de văl gălbui-maronii neregulate ca formă; are 4-10 cm diametru LAMELELE: libere, dese; crem, apoi albicioase PICIORUL: este subţire, de 6-8 cm înălţime, 5-10 mm grosime; prevăzut cu un inel persistent, membranos, fragil, alb sau palid gălbui, iar la bază cu bulb mare SPECII SIMILARE: Amanita phalloides, la care lipsesc fragmentele de văl de pe pălărie

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26): 17
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 80-81
●	Hallen H.E., Adams G.C., Eicker A. (2002). Amatoxins and phallotoxins in indigenous and introduced South African Amanita species. South African Journal of Botany 68: 322-326.
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 75
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 133
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 288
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 204