Schizophyllum commune

Comestibilitate: necomestibilă

Schizophyllaceae

Bazidiocarpul: în formă de scoică, simplu sau lobat, adesea cu marginile ondulate, răsucite înspre interior, tare; acoperit cu peri mici şi deşi pe faţa superioară; are diametrul de 1-4 cm şi culoarea albicioasă până la cenuşiu-albicioasă Lamelele: decurente; foarte subţiri, dispuse în formă de evantai, despicate longitudinal; la început sunt albicioase, ulterior rozii până la roz-cenuşii, maronii Piciorul: este absent Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; creşte în grupuri (adesea destul de numeroase), imbricat, uneori sub formă de rozetă, pe ramuri şi buşteni căzuţi aflaţi în descompunere, atât de foioase cât şi de răşinoase, producând un putregai alb; uneori parazită pe trunchiurile vii ale unor specii de pomi fructiferi (Cerasus avium) Comestibilitate: există populaţii din sud-estul Asiei şi din Africa tropicală care o consideră comestibilă şi o consumă în stare crudă, fiind o ciupercă recunoscută pentru proprietăţile sale medicinale; în unele zone ale lumii, este consumată pentru proprietăţile sale tonice; carnea sa, conţine o serie de compuşi ce au efect anticancerigen şi un nivel ridicat de antioxidanţi; pe de altă parte, s-au raportat cazuri de alergii şi afecţiuni respiratorii, sinuzite fungice la oameni

  Referinţe:

●	Adejoye O. D., Adebayo-Tayo B. C., Ogunjobi A. A., Afolabi O. O. (2007). Physicochemical Studies on Schizophyllum commune (Fries) a Nigerian Edible Fungus. World Applied Sciences Journal 2(1): 73-76
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 214
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 118
●	Matavulj M. N., Lolić S. B., Vujčić S. B., Milovac S, Novaković M. S., Karaman M. A. (2013). Schizophyllum commune - The main cause of dying trees of The Banja Luka arbored walks and parks. Jour. Nat. Sci. 124: 367-377
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 100
●	Mirfat A. H. S., Noorlidah A., Vikineswary S. (2010). Scavenging activity of Schizophyllum commune extracts and its correlation to total phenolic content. Journal of Tropical Agriculture and Food Science 38(2): 231-238
●	Ooi V. E. C., Liu F. (2000). Immunomodulation and Anti-Cancer Activity of Polysaccharide-Protein Complexes. Current Medicinal Chemistry 7: 715-729
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 290-291
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 146
●	Won E. J., Shin J. H., Lim S. C., Shin M. G., Suh S. P., Ryang D. W. (2012). Molecular Identification of Schizophyllum commune as a Cause of Allergic Fungal Sinusitis. Annals of Laboratory Medicine 32: 375-379