Pseudoclitocybe cyathiformis

Comestibilitate: mediocră

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: la început convex cu marginile răsucite înspre interior, ulterior în formă de pâlnie, cu marginile neregulat ondulate şi uşor striate radiar, cu diametrul de 4-8 cm; cuticula netedă, de culoare bej-maronie, brun-cenuşie, brun-roşcată, brun închis Lamelele: adnate, mai târziu uşor decurente; bifurcate, aglomerate, inegale, iniţial cu colorit bej-albicios, ulterior cenuşiu-maronii Piciorul: cu colorit roşu-maroniu, fistulos, fibros, uşor îngroşat la bază, acoperit de fibrile longitudinale crem-cenuşii şi miceliu alb la bază; are înălţimea de 6-10 cm şi grosimea de 5-10 mm Fructificaţie: septembrie-decembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, în grupuri sau împrăştiat pe solul pădurilor sau pe buştenii de conifere (Pinus) sau foioase (Fagus, Quercus) din pădurile de amestec; la marginea drumurilor forestiere, în rarişti de pădure Specii similare: • Pseudoclitocybe expallens, la care lamelele sunt decurente şi marginea pălăriei este mai adânc striată radiar • Myxomphalia maura, care se dezvoltă numai pe resturile de lemn ars din păduri • Cantharellula umbonata, care are lamelele albe, puternic bifurcate; se dezvoltă printre perniţele de muşchi de pământ din pădurile de conifere Comestibilitate: mediocră; carnea din pălărie subţire şi elastică, cea din picior fibroasă, o fac foarte puţin apreciată în gastronomie

  Referinţe:

●	Adamčík S., Christensen M., Heilmann-Clausen J., Walleyn R. (2007). Fungal diversity in the Poloniny National Park with emphasis on indicator species of conservation value of beech forests in Europe. Czech Mycology 59(1): 67-81
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 42
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 69
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 118
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 88
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 285
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 181-182
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 248

Tricholomopsis rutilans

Comestibilitate: necomestibilă

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: cărnos, iniţial convex, ulterior campanulat, mai târziu aproape aplatizat, cu diametrul de 4-12 cm; cuticula palid gălbuie este acoperită cu fibrile dese brun-ruginii; la maturitate, cuticula se fisurează concentric, separându-se în scvame mari, erecte Lamelele: adnate; dese, inegale, serate, cu colorit gălbui la început, galben-aurii ulterior Piciorul: cilindric; este alb-gălbui, acoperit cu fibrile fine, dese, brun-purpurii; ajunge la 4-12 cm înălţime şi 10-20 mm grosime Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri mici pe trunchiuri putrede, buşteni de conifere (Picea abies, Pinus) Specii similare: • Tricholomopsis decora, care are pălăria de culoare mai deschisă, galben-aurie • Gymnopilus sapineus, care are pălăria mai mică (2-8 cm), găbui-portocalie până la brun-roşcată, fin scvamoasă Dăunători: larvele unor specii de diptere se hrănesc pe bazidiocarpi (Mycetophilidae) Comestibilitate: carnea este palid gălbuie, cu gust uşor amar şi miros slab de mucegai; nu se recomandă consumarea acestei specii

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Bîrsan C., Tănase C., Mititiuc M. (2009). Lignicolous Macromycetes from Giumalău Secular Forest (Eastern Carpathians). Analele Universităţii "Ştefan cel Mare" Suceava. Secţiunea Silvicultură. Serie nouă. 1
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 90
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 128
●	Kalamees K. (2011). Checklist of the species of the genus Tricholomopsis (Agaricales, Agaricomycetes) in Estonia. Folia Cryptogamica Estonica 48: 13-15
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 110
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 113
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 195
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84

Tricholoma ustale

Burnt knight

Agaricus ustalis Fr. 1818, Gyrophila ustalis (Fr.) Quél. 1886

Otrăvitoare

Tricholomataceae

TOXICITATE: otrăvitoare; de evitat FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici pe solurile pădurilor de foioase (în special sub Fagus, ocazional sub Quercus, Carpinus) SPECII SIMILARE: Tricholoma albobrunneum, care are pălăria brun-roşcată, acoperită cu fibrile fine dispuse radial; creşte pe solul pădurilor de conifere; Tricholoma imbricatum, care are pălăria brun închis, fin scvamoasă; creşte în păduri de conifere; Tricholoma populinum, care

are lamelele albicioase la început, brun-roşcate ulterior; se dezvoltă mai ales sub Populus; Tricholoma stans, care are pălăria cu colorit brun-roşcat, uşor striată pe margine; creşte pe solul pădurilor de conifere BAZIDIOCARPUL: iniţial campanulat, apoi conic până la convex-aplatizat, cu diametrul de 3-10 cm, cu marginea ondulată; cuticula, separabilă, mai închisă la centru (portocaliu-maronie, portocaliu-ruginie, castanie, brun-roşcată) şi mai deschisă înspre margine (ocru-gălbuie, gălbui-roşcată), vâscoasă pe vreme umedă

CARNEA: fibroasă, albă, cu gust uşor amar, poate conţine acid ustalic şi derivaţi ai acestuia, care, în urma ingerării, pot cauza disconfort gastro-intestinal, stări de vomă, diaree

LAMELELE: adnate până la adnexe; mai mult sau mai puțin aglomerate, inegale, iniţial crem-albicioase, ulterior palid maronii acoperite cu mici pete ruginii PICIORUL: cilindric, oarecum îngroşat la bază; crem-albicios, fin fibrilos longitudinal, cu pete ruginii; de 3-9 cm înălţime şi 10-25 mm grosime

Referinţe:
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Duffy T.J., Wood M.G. (2008). Toxic Fungi Of Western North America. MykoWeb (www.mykoweb.com): 119
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 88
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 178
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer: Alle Speisepilze mit ihren giftigen Doppelgängern. Kosmos: 150
●	Phillips R. (2013). Mushrooms A comprehensive guide with over 1,250 detailed photographs of mushrooms and other fungi. Macmillan. London: 1-1327
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 191

Tricholoma terreum

Dirty tricholoma, Grey knight

Agaricus terreum (Schaeff.) P. Kumm. 1871, Gymnopus myomyces (Pers.) Gray 1821

Comestibilă condiționat

Tricholomataceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dacă este gătită TOXICITATE: consumul aceste ciuperci pentru o lungă perioadă de timp, poate duce la apariția rabdomiolizei FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă împrăştiat sau în grupuri, pe solul pădurilor de conifere (în special sub Pinus, Picea abies) CARNEA: carnea fragilă, se rupe uşor; este albicioasă, cu gust plăcut; tăiate în bucăţi mici, pălăriile pot fi folosite la prepararea omletelor

BAZIDIOCARPUL: iniţial convex, mai târziu conic până la aplatizat, uşor umbonat la centru, de 4-10 cm diametru; cuticula, separabilă de carne, cenuşie, cu tentă violacee la început, ulterior gri-maronie, este acoperită de fibrile fine dispuse radial, ce-i conferă un aspect mătăsos; carnea este cenuşie sub cuticulă LAMELELE: adnexe; distanţate, groase, inegale, iniţial albe, ulterior palid cenuşii PICIORUL: este cilindric, neted, gol pe dinăuntru la maturitate; alb până la palid cenuşiu, de 3-8 cm înălţime şi 10-15 mm grosime

SPECII SIMILARE: Tricholoma pardinum, care are pe pălărie scvame mari, negricioase, dispuse concentric; Tricholoma orirubens, care are pălăria cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele albe se înroşesc prin apăsare; Tricholoma saponaceum, care are cuticula netedă pe vreme uscată, lipicioasă pe vreme umedă, cu colorit foarte variabil, iar carnea, prin rupere, eliberează un miros puternic de săpun; Tricholoma portentosum, care are cuticula palid cenuşie, cu fibrile fine brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele sunt adnate;

Tricholoma argyraceum, care are cuticula cenuşiu-negricioasă, cu fibrile brun-cenuşii dispuse radial, iar lamelele albe, devin gălbui la maturitate și creşte în păduri de foioase; Tricholoma scalpturatum, care are cuticula palid cenuşie până la albicioasă, cu fibrile dese brun-gălbui dispuse radial și creşte în păduri de foioase; Tricholoma virgatum, care are pălăria gri-liliachie, acut umbonată, cu fibrile întunecate dispuse radial, iar lamelele sunt alb-cenuşii;

Tricholoma squarrulosum, care are cuticula cenuşie, cu fibrile dese brun-negricioase, iar piciorul este acoperit cu fibrile negricioase și creşte în păduri de foioase

DĂUNĂTORII: larvele unor diptere Mycetophilidae se hrănesc pe corpurile de fructificaţie

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 174
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 287
●	Chevassut G., Andary C., Rascol J.-P., Roussel J.L. (1987). Les meilleurs et plus toxiques champignons des Cévennes (Espinousse, Aigoual,...) et d'un peu toutes les montagnes méditerranéennes. Forêt Méditerranéenne 9(1): 23-28
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 81
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 129-130
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 177-178
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 176
●	Jakovlev J. (2011). Fungus gnats (Diptera Sciaroidea) associated with dead wood and wood growing fungi: new rearing data from Finland and Russian Karelia and general analysis of known larval microhabitats in Europe. Entomologica Fennica 22: 157-189
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 117
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 162
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 114
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 21
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 116-117
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 237
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 223
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 193
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 369

Lepista nuda

Comestibilitate: bună

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: este cărnos, convex, la început cu marginile răsucite înspre interior, ulterior aplatizat, cu marginile ondulate, cu diametrul de 4-15 cm; are colorit purpuriu închis sau purpuriu cu tentă maronie, ulterior devenind maroniu-violet; carnea are un miros plăcut, parfumat Lamelele: mai mult sau mai puţin ataşate de picior, numeroase, subţiri; iniţial cu tentă purpurie, mai târziu brun-rozii sau maronii Piciorul: este cilindric sau uşor îngroşat la bază, uniform palid purpuriu până la maroniu, acoperit cu scvame fine în partea superioară; are înălţimea de 3-10 cm şi grosimea de 1-3 cm Fructificaţie: august-decembrie; uneori poate fructifica şi în alte perioade ale anului (mai) Ecologie: saprofită; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri, pe solurile bogate în nutrienţi din pădurile de foioase, printre frunzele uscate de pe sol; poate fi întâlnită şi în zonele urbane sau suburbane, în parcuri, lângă gardurile vii Specii similare: • Cortinarius camphoratus, a cărei pălărie este acoperită cu mici fibrile, iar carnea are un miros respingător de cartofi putrezi • Cortinarius coerulescens, care are pălăria de dimensiuni mai mari (6-20 cm), cu colorit mov- albăstrui, fibriloasă la margine, lamelele la început albe sau palid cenuşii, acoperite de o cortină albăstruie • Cortinarius traganus, care pălăria acoperită pe margini cu resturi de văl, piciorul fibros, îngroşat la bază • Laccaria amethystina, care are pălăria de dimensiuni mai mici, acoperită de mici fibrile, piciorul fibros • Lepista saeva, care are lamelele albicioase, piciorul bulbos la bază Dăunători: bazidiocarpii sunt atacaţi de larvele unor diptere (Bolitophilidae, Mycetophilidae, Phoridae) Importanţă: - în unele ţări (Franţa, Olanda, Marea Britanie, Taiwan), este cultivată şi comercializată în magazine - cercetările au arătat că extractele alcoolice obţinute din corpurile de fructificaţie de Clitocybe nuda, au proprietăţi antimicrobiene şi antioxidante - experienţele făcute pe şoareci, au evidenţiat potenţialul terapeutic al acestei specii în tratarea diabetului Comestibilitate: bună; exemplarele tinere sunt apreciate şi folosite în gastronomie; carnea, de culoare brun-lila sau albicioasă, moale în pălărie, fibroasă în picior, poate fi consumată în urma gătirii cu sosuri de smântână, prăjită în unt, folosită ca ingredient în omlete, la prepararea mâncărurilor alături de praz sau ceapă; poate fi conservată în ulei de măsline sau oţet, după o prealabilă opărire; s-a descoperit că poate absorbi, în cantităţi însemnate, o serie de metale grele (mercur, cupru, cadmiu, plumb etc.) Toxicitate: consumată în stare crudă, poate produce uneori reacţii alergice, crampe stomacale puternice

  Referinţe:

●	Chen M.-H., Lin C.-H., Shih C.-C. (2014). Antidiabetic and Antihyperlipidemic Effects of Clitocybe nuda on Glucose Transporter 4 and AMP-Activated Protein Kinase Phosphorylation in High-Fat-Fed-Mice. Evidence-Based Complementary and Alternative Medicine: 1-15
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 74
●	Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 192
●	Das N. (2005). Heavy metals biosorption by mushrooms. Natural Product Radiance 4(6): 454-459
●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 131
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 56
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 181
●	Işiloğlu M., Çinar H., Baş Sermenli H. (2013). A review of Accumulation of Lead in the Lepista nuda and Russula cyanoxantha. Digital Proceeding of the ICOEST 2013 - Cappadocia: 398-394
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 108
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 343
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 110-111
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 199
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Slekovec M., Irgolic K. J. (1996). Uptake of arsenic by mushrooms from soil. Chemical Speciation and Bioavailability 8(3/4): 67-73
●	Yu-Cheng D., Tolgor B. (2009). Edible and Medicinal Fungi in Northeast China. Acta Botanica Yunnanica, Suppl.16: 113-114

Infundibulicybe geotropa

Comestibilitate: bună

Tricholomataceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, cărnos, cu marginile răsucite spre interior, apoi aplatizat şi uşor adâncit la centru, în final în formă de pâlnie, întotdeauna umbonat; are diametrul de 4-10(30) cm şi coloritul albicios până la crem-ocru Lamelele: decurente; de culoarea pălăriei Piciorul: este plin, cu textură spongioasă, bulbos la partea inferioară; are înălţimea de 8-15 cm şi grosimea de 2-3 cm Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: saprofită; se dezvoltă adesea în grupuri numeroase legate între ele printr-o reţea complexă de micelii, formând adesea aşa numitele "cercuri de vrăjitoare"; poate fi întâlnită în pădurile mixte Comestibilitate: bună; carnea albă, compactă, elastică are un miros dulce caracteristic de migdale amare; este gătită prin prăjire sau fierbere şi folosită astfel la prepararea tocanelor; uneori este conservată în ulei; există studii care au evidenţiat prezenţa unor compuşi cu acţiune antimicrobiană asupra unor anumite tipuri de microorganisme

  Referinţe:

●	Altuner E. M., Akata I. (2001). Antimicrobial activity of some macrofungi extracts. SAU Fen Bilimleri Dergisi Cilt. 14: 45-49
●	Mincu E. C.,  Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 109
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 181
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 204