joi, 16 februarie 2017

Pseudoclitocybe cyathiformis


  Comestibilitate: mediocră
Tricholomataceae     
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120116
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120204

Bazidiocarpul: la început convex cu marginile răsucite înspre interior, ulterior în formă de pâlnie, cu marginile neregulat ondulate şi uşor striate radiar, cu diametrul de 4-8 cm; cuticula netedă, de culoare bej-maronie, brun-cenuşie, brun-roşcată, brun închis
Lamelele: adnate, mai târziu uşor decurente; bifurcate, aglomerate, inegale, iniţial cu colorit bej-albicios, ulterior cenuşiu-maronii
Piciorul: cu colorit roşu-maroniu, fistulos, fibros, uşor îngroşat la bază, acoperit de fibrile longitudinale crem-cenuşii şi miceliu alb la bază; are înălţimea de 6-10 cm şi grosimea de 5-10 mm
Fructificaţie: septembrie-decembrie
Ecologie: saprofită; creşte solitar, în grupuri sau împrăştiat pe solul pădurilor sau pe buştenii de conifere (Pinus) sau foioase (Fagus, Quercus) din pădurile de amestec; la marginea drumurilor forestiere, în rarişti de pădure
Specii similare:
Pseudoclitocybe expallens, la care lamelele sunt decurente şi marginea pălăriei este mai adânc striată radiar
Myxomphalia maura, care se dezvoltă numai pe resturile de lemn ars din păduri
Cantharellula umbonata, care are lamelele albe, puternic bifurcate; se dezvoltă printre perniţele de muşchi de pământ din pădurile de conifere
Comestibilitate: mediocră; carnea din pălărie subţire şi elastică, cea din picior fibroasă, o fac foarte puţin apreciată în gastronomie


Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120106
Pseudoclitocybe cyathiformis IMG120056
Pseudoclitocybe cyathiformis DSC127449

  Referinţe:
Adamčík S., Christensen M., Heilmann-Clausen J., Walleyn R. (2007). Fungal diversity in the Poloniny National Park with emphasis on indicator species of conservation value of beech forests in Europe. Czech Mycology 59(1): 67-81
Cooke M. C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 42
García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 7-287
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes. Tricholomatales. Version 2.1: 69
Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 118
Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 88
Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 285
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 181-182
Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 248

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu