Cerioporus squamosus

Dryad's saddle

Boletus squamosus Huds. 1778, Polyporus squamosus (Huds.) Fr. 1821

Comestibilă condiționat

Polyporaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai exemplarele foarte tinere, dacă sunt bine gătite FRUCTIFICAȚIE: aprilie-octombrie ECOLOGIE: parazită și saprofită; creşte solitar sau în grupuri mici, imbricat, pe trunchiurile vii sau pe cioatele arborilor de foioase (Salix, Juglans regia, Ulmus, Acer, Fraxinus, Fagus, Tilia, Populus) SPECII SIMILARE: Piptoporus betulinus, care crește pe Betula, iar cuticula este netedă, crem, alb-cenușie, ulterior palid cenușiu-maronie; Laetiporus sulphureus,

care are colorit galben-auriu, gălbui-portocaliu TRAMA: albă, la început elastică, cu miros de făină și gust plăcut, ulterior tare, lemnoasă BAZIDIOCARPUL: cărnos, elastic, semicircular, reniform, în formă de evantai, ușor adâncit central la maturitate, cu diametrul de 5-30 (40-60) cm și grosimea de 0,5-4 cm; cuticula crem, ocru, gălbuie, acoperită cu numeroase scvame maronii dispuse concentric

CARNEA: este albicioasă, groasă, moale la exemplarele tinere; exemplarele foarte tinere pot fi gătite pane, tăiate în bucăţi mici, curăţate de scvame şi gătite lent la foc mic HIMENOFORUL: sub formă de tuburi decurente, greu separabile de carne, cu pori alveolari, colțuroși, mici (1-2 pe mm), inițial albicioși, ulterior palid crem-gălbui PICIORUL: scurt, poziționat de obicei lateral, de 1-5 cm grosime, 2-8 cm lungime, cu colorit alb-gălbui, negricios la bază

DĂUNĂTORII: carpozoamele sunt atacate de larvele unor insecte: diptere (Anisopodidae, Mycetophilidae, Ditomyiidae, Pediciidae, Cecidomyiidae, Drosophilidae, Platypezidae), coleoptere (Mycetophagidae), himenoptere (Ichneumonidae)

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 5
●	Barbier M.M. (1903). Liste annotée d'Hyménomycètes des environs de Dijon. Troisième partie. Bulletin de la Société Mycologique de France 19: 273
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 324
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 69
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 240
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 94
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 49
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 63-65
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 255-256
	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 579
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 133
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 97
●	Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 330-331