Flammulina velutipes

Comestibilitate: comestibilă

Physalacriaceae

Bazidiocarpul: iniţial convex, ulterior aplatizat, neted, cu colorit galben, galben-brun, brun- roşcat, cu diametrul de 1-6(10) mm; pe vreme umedă are aspect mucilaginos Lamelele: adnate; serate, scurt divizate la margini, iniţial albicioase, crem sau gălbui, mai târziu galben-roşiatice Piciorul: uneori mai mult sau mai puţin curbat, fibros, iniţial plin, la maturitate fistulos, cu aspect catifelat, cu colorit galben-roşiatic la vârf şi brun-închis la bază; are înălţimea de 4-9 cm şi grosimea de 3-10 mm Fructificaţie: octombrie-aprilie; este una dintre primele specii care apar primăvara şi, în acelaşi timp, una dintre ultimele specii care fructifică în perioada anotimpului rece; poate rezista temperaturilor foarte scăzute ale iernii, chiar să îngheţe, iar în primăvară să-şi reia ciclul evolutiv Ecologie: saprofită; se dezvoltă în buchete, la umbra arborilor din păduri, pe buşteni în descompunere sau pe trunchiuri vii, pe lemn de foioase şi mai rar pe lemn de conifere; cel mai adesea, poate fi întâlnită pe salcâm (Robinia pseudoacacia), tei (Tilia), ulm (Ulmus), plop (Populus), salcie (Salix), nuc (Juglans) Ecologie: saprofită; se dezvoltă în buchete, la umbra arborilor din păduri, pe buşteni, cioate sau trunchiuri vii, pe lemn de foioase şi mai rar pe lemn de conifere; cel mai des poate fi întâlnită pe salcâm - Robinia pseudoacacia, tei - Tilia, ulm - Ulmus, salcie - Salix, plop - Populus, nuc - Juglans Specii similare: • Hypholoma fasciculare, care are resturi de văl pe marginea pălăriei, iar lamelele au nuanţe verzui Importanţă: - este o specie cultivată în Orientul Îndepărtat încă din anul 800 î.Hr., pentru proprietăţile sale anticancerigene, iar în scop gastronomic, pentru efectul său tonic asupra organismului uman - cercetările au stabilit că varietăţile cultivate într-o serie de ţări din Asia (China, Japonia, Coreea de sud) conţin o serie de compuşi bioactivi cu proprietăţi medicinale (antivirale, antitumorale, antioxidante, imunomodulatorii, trombolitice, antibacteriene, fibrinolitice, antifungice) Comestibilitate: se consumă doar pălăria, după îndepărtarea cuticulei; carnea este moale, elastică, cu colorit gălbui

  Referinţe:

●	Borhani A., Badalyan S. M., Garibyan N. N., Mosazadeh S. A., Yasari E. (2011). Flammulina Velutipes (Curt.: Fr.) Singer: An Edible Mushroom in Northern Forest of Iran and its Antagonistic Activity Against Selected Plant Pathogenic Fungi. International Journal of Biology 3(2): 162-167
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 43-45
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 88
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 158
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 145
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 129
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 347
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 123-124
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 281
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 186
●	Sardariu O. A., Mititiuc M. (2009). Contributions to the study of macromycetes in the Unsu Forest, Iaşi County. Analele ştiinţifice ale Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, Secţiunea a II-a, Biologie vegetală 55(2): 137-143
●	Sławińska A., Radzki W., Kalbarczyk J. (2013). Antioxidant activities and polyphenolics content of Flammulina velutipes mushroom extracts. Herba Polonica 59(3): 26-35