Entoloma hirtipes

Toxicitate: otrăvitoare → tulburări gastrointestinale

Entolomataceae

Bazidiocarpul: la început conic-campanulat, ulterior convex şi umbonat la vârf, în cele din urmă aproape aplatizat, cu o proeminenţă bine definită în zona centrală şi diametrul de 3-6(9) cm; higrofan (cu colorit variabil în funcţie de gradul de hidratare), pe vreme umedă brun-sepia până la negricios, pe vreme uscată brun-cenuşiu până la brun-oliv; cuticula este de obicei radiar fibrilată Lamelele: iniţial adnate, de culoare albicioasă până la cenuşie, ulterior libere, roz murdar Piciorul: cilindric, fistulos, de culoare ocru, ocru-cenuşiu, longitudinal canelat, pruinos în zona superioară, tomentos-albicios la bază; are 7-10 cm înălţime şi 3-6 mm grosime Fructificaţie: primăvara-toamna Ecologie: se dezvoltă în grupuri, în zona montană, pe solul pădurilor de conifere, uneori şi de foioase Specii similare: • Entoloma vernum, care are pălăria cu diametrul mai mic (2-4 cm), cu aspect mătăsos şi colorit brun-negricios • Hygrophorus marzuolus, care are pălăria mai mare (până la 11 cm diametru) şi piciorul mai robust lipsit de rizomorfele albicioase Toxicitate: este o ciupercă toxică; carnea are gust neplăcut de făină râncedă şi miros de peşte

  Referinţe:

●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 48
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 130