Apioperdon pyriforme

Pear-shaped puffball, Stump puffball

Lycoperdon pyriforme Schaeff. 1774, Lycoperdon serotinum Bonord. 1857

Comestibilă condiționat

Lycoperdaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai atâta timp cât are carnea albă (exemplarele tinere) FRUCTIFICAȚIE: iulie-decembrie ECOLOGIE: saprofită; creşte solitar, împrăştiat, de cele mai multe ori în mănunchiuri formate din zeci de indivizi, întotdeauna pe lemn în putrefacţie (buşteni, buturugi, cioate), uneori pe sol (pe fragmentele de lemn îngropate în frunziş), în păduri de conifere, foioase şi de amestec SPECII SIMILARE: Lycoperdon perlatum, care este mai mare (1,5-6 cm diametru, 3-7 cm înălţime) și endoperidia

este acoperită cu o mulţime de verucozităţi foarte fine, printre care sunt intercalate ace mai lungi (1-2 mm), conic-piramidale; Lycoperdon mammiforme, care are colorit alb-roziu la început şi este acoperită de un văl albicios care se crapă şi se desprinde în plăci mari CARNEA: are miros slab de medicamente; poate fi folosită în bucătărie după îndepărtarea exoperidiei care este tare, apoi folosită ca ingredient în omlete, supe, prăjită cu ceapă

BAZIDIOCARPUL: în formă de pară, uneori aproape sferic, iniţial de culoare albicioasă, alb-gălbuie, crem, palid maronie, cu nuanţe mai întunecate la maturitate, de 1,5-5 cm diametru şi 2-5 cm înălţime EXOPERIDIA: iniţial, acoperită cu ţepi foarte fini, albi, caduci, pătată cu puncte foarte mici maronii, uneori cu mici crăpături; la maturitate, se desface la partea superioară printr-un orificiu central GLEBA: la început albă, compactă, ulterior galben-verzuie, cu aspect granular, iar la maturitate brun-oliv;

praful sporifer are colorit brun-oliv PICIORUL: adesea foarte scurt; bazidiocarpul este ataşat de substrat prin intermediul unor rizomorfe albe ÎNTREBUINȚĂRI: pulberea obţinută din sporocarpii uscaţi şi mărunţiţi era folosită de indienii din America de Nord pentru vindecarea rănilor; unele triburi credeau că praful sporifer aruncat înspre inamic poate provoca orbirea acestuia TOXICITATE: inhalarea prafului sporifer poate cauza iritaţii la nivelul căilor respiratorii, alergii

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi atacaţi de dăunători

Referinţe:
●	Bates S.T., Roberson R.W., Desjardin D.E. (2009). Arizona gasteroid fungi I: Lycoperdaceae (Agaricales, Basidiomycota). Fungal Diversity 37: 153-207
●	Burk W.R. (1983). Puffball Usages among North American Indians. Journal of Ethnobiology 3(1): 55-62
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 374
●	Gray S.F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 584
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 252
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 217-218
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 285-286
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 35
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 298
●	Schäffer J.C. (1800). Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae. Erlangae, Apud J. J. Palmium. Tomus Quartus: 128
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 160