Russula aeruginea

Grass-green Russula, Green brittlegill mushroom, Green Russula, Tacky green Russula

Russula aeruginea f. rickenii Singer 1936, Russula furcata var. graminicolor Secr. ex Gillet 1875

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai în urma gătirii FRUCTIFICAȚIE: iulie-septembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau în grupuri mici pe solurile acide din pădurile de conifere sau cele mixte; formează asociaţii simbiotice cu diferite specii de arbori (mai ales Betula pendula, Picea abies, Pinus) SPECII SIMILARE: Russula virescens, care are pălăria acoperită cu numeroase crăpături verde-cenuşiu închis până la verde crud; Russula olivacea, care are pălăria cu

colorit oliv-cenuşiu până la brun-purpuriu, cu diametru mai mare (10-20 cm); Russula xerampelina, care are pălăria roşie închis până la maronie, mai rar verzuie, iar carnea eliberează un miros puternic de peşte prin strivire; Amanita phalloides, care are pălăria cu colorit verde-cenuşiu până la galben-limoniu, adesea străbătută de linii fine, de culoare închisă, dispuse radiar; piciorul are la partea superioară un inel persistent, lat, iar la bază o volvă persistentă, membranoasă, sub formă de sac

TOXICITATE: otrăvitoare, dacă este consumată în stare crudă; se recomandă consumul cu precauţie, deoarece pot apărea crampe stomacale BAZIDIOCARPUL: inițial convex, ulterior întins şi uşor adâncit la centru, cu diametrul de 4-10(15) cm; cuticula netedă, se desprinde până la jumătatea pălăriei şi are colorit palid verzui, verde-cenuşiu deschis, rareori verde-oliv; uneori, cuticula este acoperită cu o serie de fibrile radiale, mai mult sau mai puţin evidente, de culoare verzui-cenuşie până la oliv; prin strivire, carnea de sub

cuticulă se colorează în ruginiu LAMELELE: adnexe, dese, bifurcate; iniţial de culoare crem-albicioasă, ulterior gălbui, uneori cu pete ruginii PICIORUL: cilindric sau uşor îngustat la bază, alb sau uneori cu nuanțe rozii; înalt de 4-6 cm şi gros de 1-2 cm DĂUNĂTORII: corpurile de fructificaţie sunt atacate de larvele unor diptere (Ceratopogonidae, Drosophilidae, Phoridae)

Referinţe:
●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 62-63
●	Hall I. R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 165-166
●	Kumar R., Tapwal A., Pandey S., Rishi R., Mishra G., Giri K. (2014). Six unrecorded species of Russula (Russulales) from Nagaland, India and their nutrient composition. Nusantara Bioscience 6(1): 33-38
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 392
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 33
●	Pala S.A., Wani A.H., Mir R.A. (2012). Diversity of macrofungal genus Russula and Amanita in Hirpora Wildlife Sanctuary, Southern Kashmir Himalayas. Biodiversitas 13(2): 65-71
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 472
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 286
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84