vineri, 1 mai 2015

Leccinellum pseudoscabrum


  Comestibilitate: mediocră (se consumă doar pălăria)
Boletaceae     
Leccinum pseudoscabrum DSC42322
Leccinum pseudoscabrum DSC58267

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi conic-convex, ulterior convex până la plan-convex, de 3-9 (14) cm diametru; cuticula zbârcită (cu aspect de creier) la exemplarele tinere, mai târziu netedă, adesea fisurată pe margini, cu colorit brun-gălbui, brun-roşcat, brun-oliv, brun- cenuşiu până la brun închis
Tuburile: adnate până la adnexe; au lungimea de 25-30 mm, la început albicioase până la cenuşii, ulterior cu nuanţe gălbui sau oliv, la maturitate negricioase; porii, albicioşi până la palid cenuşii la suprafaţă, rotunzi, foarte mici (0,5 mm diametru), se înnegresc încet prin apăsare
Piciorul: uşor subţiat la vârf, uneori curbat, albicios până la cenuşiu, acoperit cu multe scvame fine iniţial cenuşii, ulterior maronii, brun-negricioase; are înălţimea de 4-13 cm şi grosimea de 1-4 cm; carnea din picior se colorează prin rupere în roşu-violet
Fructificaţie: (iunie)iulie-septembrie(octombrie)
Ecologie: micorizantă; formează asociaţii de simbioză cu rădăcinile arborilor (Carpinus, Corylus, uneori cu Populus, Quercus, rareori cu Fagus); se dezvoltă solitar sau în grupuri pe solul pădurilor de foioase
Specii similare:
Leccinum scabrum, care are cuticula de culoare maronie, tuburile adnexe pe picior; se dezvoltă de obicei sub Betula
Leccinellum crocipodium, care are cuticula brun-gălbuie, brun-roşcată, la maturitate fisurată; porii deşi (0,3-0,5 mm diametru), au colorit galben ca lămâia; se dezvoltă de obicei în asociaţie cu Quercus, Carpinus
Leccinum variicolor, care are cuticula brun închis, cu pete radiale mai deschise; prin tăiere, carnea din picior se colorează în verde-albăstrui; se dezvoltă pe soluri acide, sub Betula
Leccinum duriusculum, care are pălăria cu dimensiuni mai mari (40-150(220) mm); cuticula brun-cenuşie, cu o uşoară tentă violet, adesea fin fisurată la maturitate; prin tăiere, carnea albă din pălărie se colorează în roz-violaceu; se dezvoltă pe soluri acide, sub Populus
Comestibilitate: mediocră; se pot consuma pălăriile exemplarelor tinere, carnea din picior fiind tare şi fibroasă; carnea din pălărie, tare, albicioasă, prin rupere se colorează în negru-violaceu în contact cu aerul; are gust şi miros plăcut, discret, de ciuperci


  Bazidiocarpi maturi
Leccinum pseudoscabrum DSC42183
Leccinum pseudoscabrum DSC42288
Leccinum pseudoscabrum DSC58270
Leccinum pseudoscabrum DSC115151 Leccinum pseudoscabrum DSC60927 Leccinum pseudoscabrum DSC115161
Leccinum pseudoscabrum DSC115147 Leccinum pseudoscabrum DSC115149 Leccinum pseudoscabrum DSC116248
Leccinum pseudoscabrum DSC58269 Leccinum pseudoscabrum DSC58266 Leccinum pseudoscabrum DSC42189
Leccinum pseudoscabrum DSC61203 Leccinum pseudoscabrum DSC61058

  Bazidiocarpi tineri
Leccinum pseudoscabrum DSC42154
Leccinum pseudoscabrum DSC42291
Leccinum pseudoscabrum DSC42159
Leccinum pseudoscabrum DSC42301 Leccinum pseudoscabrum DSC58176 Leccinum pseudoscabrum DSC60505
Leccinum pseudoscabrum DSC58229 Leccinum pseudoscabrum DSC58162 Leccinum pseudoscabrum DSC58239
Leccinum pseudoscabrum DSC58164


  Referinţe:
Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 164-165
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 43
Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
Kibby G. (2006). Leccinum revisited: A new synoptic key to species. Field Mycology 7(4): 77-87
Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 284

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu