Leccinellum pseudoscabrum

Comestibilitate: mediocră (se consumă doar pălăria)

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial semisferic, apoi conic-convex, ulterior convex până la plan-convex, de 3-9 (14) cm diametru; cuticula zbârcită (cu aspect de creier) la exemplarele tinere, mai târziu netedă, adesea fisurată pe margini, cu colorit brun-gălbui, brun-roşcat, brun-oliv, brun- cenuşiu până la brun închis Tuburile: adnate până la adnexe; au lungimea de 25-30 mm, la început albicioase până la cenuşii, ulterior cu nuanţe gălbui sau oliv, la maturitate negricioase; porii, albicioşi până la palid cenuşii la suprafaţă, rotunzi, foarte mici (0,5 mm diametru), se înnegresc încet prin apăsare Piciorul: uşor subţiat la vârf, uneori curbat, albicios până la cenuşiu, acoperit cu multe scvame fine iniţial cenuşii, ulterior maronii, brun-negricioase; are înălţimea de 4-13 cm şi grosimea de 1-4 cm; carnea din picior se colorează prin rupere în roşu-violet Fructificaţie: (iunie)iulie-septembrie(octombrie) Ecologie: micorizantă; formează asociaţii de simbioză cu rădăcinile arborilor (Carpinus, Corylus, uneori cu Populus, Quercus, rareori cu Fagus); se dezvoltă solitar sau în grupuri pe solul pădurilor de foioase Specii similare: • Leccinum scabrum, care are cuticula de culoare maronie, tuburile adnexe pe picior; se dezvoltă de obicei sub Betula • Leccinellum crocipodium, care are cuticula brun-gălbuie, brun-roşcată, la maturitate fisurată; porii deşi (0,3-0,5 mm diametru), au colorit galben ca lămâia; se dezvoltă de obicei în asociaţie cu Quercus, Carpinus • Leccinum variicolor, care are cuticula brun închis, cu pete radiale mai deschise; prin tăiere, carnea din picior se colorează în verde-albăstrui; se dezvoltă pe soluri acide, sub Betula • Leccinum duriusculum, care are pălăria cu dimensiuni mai mari (40-150(220) mm); cuticula brun-cenuşie, cu o uşoară tentă violet, adesea fin fisurată la maturitate; prin tăiere, carnea albă din pălărie se colorează în roz-violaceu; se dezvoltă pe soluri acide, sub Populus Comestibilitate: mediocră; se pot consuma pălăriile exemplarelor tinere, carnea din picior fiind tare şi fibroasă; carnea din pălărie, tare, albicioasă, prin rupere se colorează în negru-violaceu în contact cu aerul; are gust şi miros plăcut, discret, de ciuperci

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi tineri

  Referinţe:

●	Camangi F., Stefani A., Sebastiani L., Lippi A., Petrucci P., Falaschi N. (2008). Etnomicologia – La Risorsa Fungo in Alta Valle del Vara la Valle del Biologico. CM Alta Valle del Vara e SSSA: 164-165
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 43
●	Karadelev M., Rusevska K., Spasikova S. (2007). The Family Boletaceae s.l. (Excluding Boletus) in the Republic of Macedonia. Turkish Journal Of Botany 31: 539-550
●	Kibby G. (2006). Leccinum revisited: A new synoptic key to species. Field Mycology 7(4): 77-87
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 284