Xerocomus rubellus

Comestibilitate: mediocră (se pot consuma doar exemplarele tinere)

Boletaceae

Bazidiocarpul: iniţial este semisferic, ulterior convex până la aplatizat, de 3-6(10) cm diametru; cuticula, neseparabilă de carne, este la început netedă, fin catifelată, cu colorit roşu viu, roşu-sangvin, roşu- carmin, roşu închis, brun-roşcat, la maturitate uscată, adesea uşor crăpată, cu colorit ocru-roziu, ocru-roşcat, ocru; carnea din pălărie, cu colorit albicios până la gălbui, se albăstreşte puţin prin rupere Tuburile: adnate, cu lungimea de 7-14 mm, se colorează în albastru prin strivire; tuburile şi porii au colorit palid gălbui până la galben limoniu iniţial, căpătând tentă oliv la maturitate; porii sunt alungiţi, mici (în număr de 1-3 pe mm) Piciorul: cilindric, cu colorit gălbui, acoperit cu o multitudine de puncte foarte mici roşiatice; se colorează în albastru prin rupere; are înălţimea de 3-11 cm şi 4-25 mm diametru; carnea de la baza piciorului are numeroase puncte mici roşii Fructificaţie: (mai)iunie-septembrie(octombrie) Ecologie: micorizantă; se dezvoltă solitar, împrăştiat sau în grupuri în păduri de foioase, păduri de amestec, parcuri, grădini, margini de pădure; formează relaţii de simbioză mai ales cu rădăcinile de Quercus, Fagus, Tilia, Castanea Specii similare: • Xerocomellus chrysenteron, la care cuticula este crăpată chiar şi la exemplarele tinere; cuticula are colorit mai puţin roşiatic, având nuanţ maronii • Aureoboletus gentilis, care nu se colorează în albastru prin strivire Dăunători: s-a observat infestarea carpozoamelor de către larve de diptere (Mycetophilidae) Comestibilitate: mediocră; sunt considerate comestibile exemplarele tinere; carnea are gust uşor dulce şi miros de fructe

  Referinţe:

●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 22-23
●	Hills A. E. (2008). The genus Xerocomus: A personal view, with a key to the British species. Field Mycology 9(3): 77–96
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 60
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 272
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Šutara J. (2008). Xerocomus s. l. in the light of the present state of knowledge. Czech Mycology 60(1): 29–62
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 304