Chroogomphus rutilus

Brown slimecap, Copper spike

Gomphidius viscidus (L.) Fr. 1838

Comestibilă condiționat

Gomphidiaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (mediocră), dar numai după îndepărtarea cuticulei FRUCTIFICAȚIE: august-noiembrie ECOLOGIE: ectomicorizantă; se dezvoltă solitar sau împrăştiat în păduri de conifere (în special sub Pinus, dar şi sub Picea abies), uneori și în păduri de amestec SPECII SIMILARE: Chroogomphus helveticus, care are piciorul palid ocru-portocaliu, uneori cu tentă violacee, la bază cu miceliu roziu; Gomphidius glutinosus, care are piciorul cu colorit alb-cenuşiu, cu un inel vâscos în partea

superioară la exemplarele tinere; Gomphidius maculatus, care are piciorul albicios, cu pete brun-roşcate, cu un inel vâscos în partea superioară; Paxillus involutus, la care lamelele se colorează rapid în ruginiu prin apăsare BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, cu marginile răsucite înspre interior, deseori uşor umbonat, cărămiziu, la maturitate aplatizat, cu diametrul de 5-12 cm, cenuşiu-maroniu, ocru-maroniu, cu tentă rozie sau violacee; cuticula catifelată, separabilă de carne, este vâscoasă pe vreme umedă, lucioasă pe vreme uscată

CARNEA: puţin apreciată, tare, compactă, crem-rozie, se colorează în violet prin gătire LAMELELE: decurente; mari, distanţate, uşor separabile; la început crem-gălbui, acoperite de un văl gălbui cu aspect filamentos, ulterior cu nuanţe violet; la marginea pălăriei există lamele mai scurte

PICIORUL: cilindric, uneori curbat, cu colorit palid portocaliu-roşiatic, cu nuanţe gălbui în partea inferioară; în partea superioară, la exemplarele tinere este prezentă uneori o zonă inelară acoperită de fibrile brun-cenuşii (resturi de văl parţial); are 5-12 mm diametru şi 5-12 cm înălţime

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 301
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione: 463
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	García Bona L.M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 100
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 13-14
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 105
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 254
●	Li Y.C., Yang Z.L., Tolgor B. (2009). Phylogenetic and biogeographic relationships of Chroogomphus species as inferred from molecular and morphological data. Fungal Diversity 38: 85-104
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 142
●	Miller O.K. (1964). Monograph of Chroogomphus (Gomphidiaceae). Mycologia 56: 526-549
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 579
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 263
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 107
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 308