Agaricus campestris

Field mushroom, Meadow mushroom

Pluteus campestris (L.) Fr. 1836, Pratella campestris (L.) Gray 1821, Psalliota campestris (L.) Quél. 1872

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă) și în stare crudă, atât timp cât are lamelele roz viu și pălăria albă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-noiembrie; fructifică de obicei după ploaie ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, în mici grupuri sau în cercuri, pe pajişti, imaşuri, păşuni gunoite, la marginea drumurilor, liziera pădurilor, foarte rar în păduri; frecventă pe păşunile pe care pasc animalele domestice

BAZIDIOCARPUL: cărnos, iniţial globulos, apoi convex, aplatizat la maturitate, cu diametrul de 5-10 cm; cuticula, separabilă de carne, cu colorit albicios, crem-albicios, alb-gălbui, netedă sau acoperită cu scvame fine palid maronii LAMELELE: libere, inegale; rozii, acoperite de un văl parţial alb, apoi brun-rozii, la maturitate brun-negricioase PICIORUL: oarecum cilindric, albicios, cu un inel subţire, nepersistent; neted, puţin scvamos sub inel, înalt de 3-10 cm, gros de 1-2 cm

SPECII SIMILARE: Agaricus sylvicola, la care pălăria are fibrile minuscule albe, iar piciorul este bulbos la bază, cu un inel subţire neregulat cutat; Amanita virosa, la care exemplarele tinere sunt acoperite de un văl, iar piciorul are volvă la bază; Agaricus xanthodermus, la care carnea se îngălbeneşte imediat prin rupere şi emană un miros neplăcut de fenol; Agaricus arvensis, la care pălăria are scvame palid maronii, iar piciorul are un inel mare, persistent; Inocybe erubescens, care are pălăria conic-campanulată, acoperită cu fibrile radiale

IMPORTANȚĂ: în timpul războiului interetnic din Bosnia şi Herţegovina, în perioada 1992-1995, această ciupercă a fost o importantă sursă de hrană pentru soldaţi şi rezidenţi, atât în stare crudă, cât şi coaptă la foc CARNEA: albă, compactă, cu gust şi miros plăcute, nu-şi schimbă culoarea prin rupere; poate fi tăiată în bucăţi şi apoi călită în ulei sau prăjită ca atare; consumată în stare crudă în salate; se poate toca cu ceapă, pastă de tomate, şuncă și ulterior pasată pentru a obţine o pastă de consistenţa pateului

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Al-Momany A.M., Saleh G. (2009). A Comprehensive Study on Agaricus Species of North Cyprus. World Journal of Agricultural Sciences 5(2): 195-200
●	Carrillo L., Audisio M.C. (2007). Manual de microbiología de los alimentos. 1a edición. San Salvador de Jujuy: 168-169
●	Christensen Clyde M. (1972). Common Edible Mushrooms. Sixth printing. Lund Press, Minneapolis: 75-77
●	Fries E. (1821). Systema mycologicum: sistens fungorum ordines, genera et species, huc usque cognitas, quas ad normam methodi naturalis determinavit. Vol. 1, Lundæ, ex Officina Berlingiana: 281
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 11
●	Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 390
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 200-201
●	Linnaeus C. (1753). Species plantarum, exhibentes plantas rite cognitas, ad genera relatas, cum differentiis specificis, nominibus trivialibus, synonymis selectis, locis natalibus, secundum systema sexuale digestas. Tomus II. Holmiæ, Impensis Laurentii Salvii: 1173
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 82
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 361-365
●	Massee G. (1902). European Fungus Flora: Agaricaceae. Duckworth & co. London: 205
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 145-146
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 273
●	Redžić S., Barundanović S., Pilipović S. (2001). Wild Mushrooms and Lichens used as Human Food for Survival in War Conditions; Podrinje - Zepa Region (Bosnia and Herzegovina, W. Balkan). Human Ecology Review 17(2): 175-187
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 210
●	Schäffer J.C. (1774). Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae. Erlangae, Apud J. J. Palmium. Tom III: 16