Russula mustelina

Russet brittlegill

Russula mustelina Fr. 1838

Comestibilă condiționat

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, pe solurile acide din pădurilor de conifere, adesea mai mult sau mai puţin îngopat în sol, în zona montană (sub Picea abies) SPECII SIMILARE: Boletus edulis, care are pălăria de aceeaşi culoare, dar stratul himenal format din tuburi; Russula foetens, care are pălăria foarte vâscoasă pe vreme umedă, lamelele adnate şi emană un miros fetid,

dezagrabil; Russula heterophylla, care are pălăria cu colorit verzui, cenuşiu-verzui și cuticula greu separabilă de carne; Russula integra, care are pălăria purpuriu-maronie, cuticula separabilă pe 1/3 din rază, iar lamelele libere şi anastomozate; Russula ochroleuca, care are pălăria gălbui-maronie, cuticula separabilă pe 2/3 din rază, iar lamelele adnexe CARNEA: este tare, groasă, foarte compactă, de culoare abicioasă, cu miros de ciuperci şi gust de nuci; poate fi conservată în ulei

BAZIDIOCARPUL: foarte cărnos, la început globulos şi îngropat în sol, ulterior convex, plan-convex până la aproape aplatizat şi uşor adâncit la centru, cu diametrul de 6-10 (15) cm; cuticula netedă, separabilă pe 1/3 din rază, ocru-maronie, castaniu deschis, cafenie LAMELELE: adnate până la adnexe; sinuate, unsuroase la pipăit, uşor anastomozate şi bifurcate; iniţial albe, ulterior crem-albicioase, uneori cu pete maronii

PICIORUL: robust, iniţial plin, foarte tare, apoi gol pe dinăuntru; are colorit albicios, uneori cu uşoare nuanţe gălbui, maronii sau rozii; are înălţimea de 4-11 cm şi grosimea de 2-4 cm

Referinţe:
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 278
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 425
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 222
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 477
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 286