Bazidiocarpul: este conic până la campanulat la început, ulterior aplatizat, uşor umbonat la vârf, cu diametrul de 2-4 cm; higrofan: pe vreme umedă de culoare brun închis până la aproape negru, lucios, pe vreme uscată bej-maroniu, sepia, cu aspect mătăsos
Lamelele: libere, mai mult sau mai puţin ataşate de picior; la început de culoare alb-cenuşiu până la maroniu-roşcat, mai târziu devin rozii
Piciorul: cilindric, uneori uşor umflat la bază, fibros, cu înălţimea de 3-10 cm şi grosimea de 3-6 mm, fin fibrilos spre vârf; are culoarea maroniu închis, ocru-brun în apex
Fructificaţie: aprilie-iunie(iulie)
Ecologie: saprofită; creşte împrăştiat sau în mici grupuri, în păduri de conifere sau de amestec, pe soluri sărace, la marginea pădurilor, în rarişti şi luminişuri de pădure
Specii similare:
• Entoloma clypeatum, care are pălăria de culoare mai deschisă (brun-cenuşie) şi de dimensiuni mai mare (până la 10 cm diametru)
• Entoloma hirtipes, a cărei carne are gust neplăcut de făină râncedă şi miros de peşte
• Pluteus cervinus, specie comestibilă, care are piciorul albicios acoperit cu fibrile brune
Dăunători:
corpurile de fructificaţie sunt vizitate de adulţii unor specii de diptere (Mycetophilidae)
Toxicitate: este o ciupercă otrăvitoare care provoacă, în urma ingerării, iritaţii gastro-intestinale de scurtă durată
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu