duminică, 10 noiembrie 2013

Lepiota ignivolvata

Orange-girdled parasol
Lepiota ignivolvata Bousset & Joss. 1948

 
 Necomestibilă
Agaricaceae   

COMESTIBILITATE: necomestibilă, probabil otrăvitoare, de evitat
FRUCTIFICAȚIE: august-octombrie
ECOLOGIE: saprofită; crește în grupuri pe solul pădurilor de conifere sau de foioase
SPECII SIMILARE: Lepiota magnispora, la care piciorul este acoperit cu floculozităţi gălbui; Lepiota cristata, la care piciorul are un inel nepersistent
CARNEA: albă, cu miros neplăcut şi gust rânced

PĂLĂRIA: iniţial convexă, ulterior aplatizată, umbonată în centru, cu diametrul de 4-10 cm; cuticula concentric crăpată într-o serie de solzi mici din ce în ce mai reduşi înspre margine, cu colorit alb-crem, brun-roşcat sau brun-portocaliu în centru
LAMELELE: libere; la început albe, ulterior crem până la palid gri-maronii
PICIORUL: alb, cu un inel înclinat format din inele fine, discontinue, care au o uşoară tentă portocalie; se înroşeşte la bază prin tăiere

►bazidiocarpi maturi
Lepiota ignivolvata IMG14934

Lepiota ignivolvata DSC26688

Lepiota ignivolvata DSC26682
Lepiota ignivolvata IMG14936

Lepiota ignivolvata DSC128010

Lepiota ignivolvata DSC128426
Lepiota ignivolvata DSC26692

Lepiota ignivolvata DSC128412



Referinţe:
Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Version 2.0.
Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 215
Zervakis G.I., Polemis E., Dimou D.M. (2002). Mycodiversity studies in selected ecosystems of Greece: III. Macrofungi recorded in Quercus forests in southern Peloponnese. Mycotaxon 84: 141-162

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu