Russula cyanoxantha

Coarcoal burner

Russula cutefracta Cooke 1881, Russula lilacina (L.) Quél. ex Gillet 1884

Comestibilă

Russulaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă) și în stare crudă (exemplarele tinere) FRUCTIFICAȚIE: iulie-octombrie ECOLOGIE: micorizantă; creşte solitar, împrăştiat sau în grupuri mici, mai ales în pădurile de foioase (Fagus), dar și în pădurile de conifere SPECII SIMILARE: Russula virescens, care are cuticula fisurată, cu aspect granulos, verde-cenuşie; Russula xerampelina, la care piciorul se brunifică încet la atingere

BAZIDIOCARPUL: cărnos, la început convex, mai târziu aplatizat, uşor adâncit în centru, cu marginea striată, uneori ondulat, cu diametrul de 4-15 cm; cuticula separabilă pe 1/3 din rază, are colorit foarte variabil (violet-negricios, violet-albăstrui, verzui, verzui-negricios, gălbui, gri-violet, ocru, până la maroniu deschis, aproape întotdeauna cu reflexe violet-verzui) LAMELELE: adnexe, uneori ușor decurente; flexibile, groase, albe, de obicei ramificate, grase la pipăit

CARNEA: albă, rozie sub cuticulă, devine gri în contact cu aerul; este compactă, fără miros, cu gust de alune și pocnește când este ruptă; poate fi prăjită și servită cu sos, folosită ca ingredient în omlete, supe, tocănițe, tăiată felii și servită crudă în salate; poate fi păstrată prin deshidratare

PICIORUL: cilindric; pruinos, alb, uneori cu nuanțe liliachii; înalt de 4-10 cm şi gros de 1-5 cm

Referinţe:
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 94-95
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 275
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 379
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 96
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 171
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 392
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 209-210
●	Pala S.A., Wani A.H., Mir R.A. (2012). Diversity of macrofungal genus Russula and Amanita in Hirpora Wildlife Sanctuary, Southern Kashmir Himalayas. Biodiversitas 13(2): 65-71
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 502
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 264
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres:. 286-287
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 167
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 346