Amanita rubescens

Blusher mushroom

Agaricus verrucosus Bull. 1787, Amanita magnifica (Fr.) Gillet 1874, Lepiota magnifica (Fr.) P.Karst. 1879

Comestibilă condiționat (nerecomandată)

Amanitaceae

TOXICITATE: conţine o toxină hemolitică hidrosolubilă, care poate fi distrusă prin fierbere timp de 15-20 minute la peste 70-80°C, motiv pentru care nu este recomandat consumul acestei ciuperci; în stare crudă sau insuficient gătită, pot apărea intoxicaţii gastro-intestinale severe, stări de anxietate, transpiraţie abundentă, greaţă, stări de slăbiciune, vărsături, frisoane; carnea acumulează la un nivel ridicat metale grele (Pb, Cu, Fe) FRUCTIFICAȚIE: iunie-octombrie

COMESTIBILITATE: carnea este tare, albicioasă și se colorează ușor în roz-vinețiu în contact cu aerul; are gust puțin acru și poate fi gătită la grătar, prăjită, folosită ca ingredient în cârnați, papricaș, supe, ca garnitură la friptură, în amestec cu alte ciuperci; carnea este perisabilă, trebuind să fie preparată la puţin timp după recoltare ECOLOGIE: micorizantă; se dezvoltă pe solurile sărace din pădurile de foioase, conifere sau mixte, adesea în grupuri mici răspândite pe câţiva metri pătraţi

SPECII SIMILARE: Amanita pantherina, la care carnea nu-şi schimbă culoarea prin rupere, iar cuticula brună este acoperită de resturi de văl albe; Amanita muscaria, la care cuticula este roşiatică, uneori brun-portocalie, cu resturi de văl albe ca zăpada; Macrolepiota procera, care are cuticula alb-cenuşie, acoperită de scvame maronii, iar piciorul este tare, fibros, lipsit de volvă, mult mai înalt, cu dungi maronii ce-i dau aspectul pielii de şarpe; Amanita excelsa, la care carnea nu-şi schimbă culoarea prin rupere, cuticula este brună, iar marginea

pălăriei este striată; Amanita caesarea, la care carnea nu-şi schimbă culoarea prin rupere, cuticula este portocaliu aprins, iar piciorul este uniform gălbui; Agaricus xanthodermus, la care pălăria capătă o culoare palid maronie la maturitate, fiind acoperită de scvame albicioase DĂUNĂTORII: larvele unor specii de diptere se hrănesc în interiorul bazidiocarpilor (Psychodidae, Phoridae, Mycetophilidae, Sphaeroceridae)

BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cărnos, apoi semisferic, mai târziu întins, de 5-15 (20) cm diametru, cu marginea nestriată şi acoperit cu resturi de văl crem, distribuite neregulat; cuticula lucioasă, la început cu nuanţe gălbui (crem-gălbui, roz-gălbui, gălbui-maroniu), la maturitate roz-maronie, roz-roşiatică până la brun-roşcată; carnea de culoare albă, devine prin zdrobire, în contact cu aerul, rozie sau roşiatică LAMELELE: libere sau uşor ataşate de picior; inegale, distanţate, albe, acoperite cu mici pete roşiatice; prin atingere se colorează în roşu

PICIORUL: cu inel persistent, membranos, lat, striat, îndreptat în jos, fragil, alb-roziu; este albicios, cu nuanţe de culoarea pălăriei sub inel, bulbos la bază, fără volvă; iniţial plin, apoi gol pe dinăuntru; ajunge la 5-18 cm înălţime şi 15-25 mm grosime; numai la exemplarele foarte tinere este vizibilă volva, iar pe măsură ce ciuperca creşte, volva dispare rămânând baza umflată fără alte inele bazale vizibile

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

Referinţe:
●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 1-28
●	Arora D. (1986). Mushrooms demystified. Ten Speed Press: 276-277
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto funghi. Cercarli, riconoscerli, raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 1-352
●	Beug M.W., Shaw M., Cochran K.W. (2006). Thirty-Plus Years of Mushroom Poisoning: Summary of the Approximately 2.000 Reports in the NAMA Case Registry. Mcllvainea 16(2): 47-68
●	Boa E. (2004). Wild edible fungi. A global overview of their use and importance to people. Food and Agriculture Organization of the United Nations. Rome: 1-147
●	Cetto B. (1978). I Funghi dal Vero. Vol.1. 10° Edizione. 113
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 9-10
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Demirel K., Uzun Y., Kaya A. (2004). Some Poisonous Fungi of East Anatolia. Turkish Journal of Botany 28: 215-219
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Heterobasidiomycetes (Amanitales, Pluteales, Entolomatales). Version 2.1: 18
●	Gray S.F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 600
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 85
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 131
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 133-135
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe Bloomsbury Publishing Plc.: 36
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 132
●	Laux H.E. (2019). Der große Kosmos Pilzführer. Éditions Sud Ouest: 262
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 77
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 362
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 139-141
●	de Oliveira P. (2009). Mushroom poisoning. Sociedade Portuguesa de Medicina Interna. Medicina Interna 16(4): 232-238
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 360
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 289-290
●	Persoon C.H. (1797). Tentamen dispositionis methodicae fungorum in classes, ordines, genera et familias. Cum supplemento adjecto. Petrum Philippum Wolf., Lipsiæ: 67
●	Radulescu C., Stihi C., Busuioc G., Popescu I.V., Gheboianu A.I., Cimpoca V.Gh. (2010). Evaluation of essential elements and heavy metal levels in fruiting bodies of wild mushrooms and their substrate by EDXRF spectrometry and FAA spectrometry. Romanian Biotechnological Letters 15(4): 5444-5456
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 104
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 205
●	Sánchez Rodríguez J.A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 200
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84