Lycoperdon perlatum

Common puffball, Warted puffball, Wolf farts

Lycoperdon gemmatum var. perlatum (Pers.) Fr. 1829

Comestibilă condiționat

Lycoperdaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar numai atâta timp cât gleba este încă omogenă şi de culoare albă (exemplarele tinere) FRUCTIFICAȚIE: iunie-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; se dezvoltă solitar, împrăştiat sau în mici grupuri, pe solul pădurilor de conifere sau de foioase, prin pajişti, de-a lungul drumurilor; uneori se dezvoltă pe resturile lemnoase căzute pe sol aflate în descompunere

BAZIDIOCARPUL: este piriform, uşor turtit la vârf până la aproape sferic, iniţial de culoare albă, ulterior gălbui, oliv sau maroniu la maturitate, de 1,5-6 cm diametru şi 3-7 cm înălţime EXOPERIDIA: la maturitate, se desface la partea superioară sub forma unui orificiu (ostiolă) prin care sporii vor fi eliberaţi în urma impactului picăturilor de ploaie cu corpul ciupercii şi datorită mişcării curenţilor de aer

ENDOPERIDIA: acoperită cu o mulţime de verucozităţi foarte fine, puţin vizibile, printre care sunt intercalate ace mai lungi (1-2 mm), conic-piramidale, obtuze, cu colorit albicios, care ulterior devin cenuşii sau brune, ace care se desprind foarte uşor la maturitate, lăsând în urmă o reţea de areole poligonale (mai evidente în partea superioară) GLEBA: la început albă, elastică, ulterior gălbuie iar la maturitate brun-oliv; subgleba albă, apoi brun-oliv, cu o reţea de adâncituri poligonale de 1 mm

PICIORUL: uneori bine format, alteori rudimentar, scurt sau absent ÎNTREBUINȚĂRI: au fost descoperite dovezi în America de Nord care atestă faptul că sporocarpii de Lycoperdon perlatum erau folosiţi de către indieni în ritualurile religioase: erau arşi pentru alungarea fantomelor asemeni tămâiei; goliţi de spori, umpluţi cu pietricele şi folosiţi de către vindecători pe post de clopoţei zornăitori; folosiţi ca obiecte purtătoare de noroc

CARNEA: poate fi prăjită ca atare, preparată prin prăjire după ce este amestecată cu ou şi pesmet, folosită ca substitut de găluşte în supe, uscată şi folosită mai mult pentru a da gust mâncării datorită gustului său piperat; este o specie care acumulează în cantităţi importante metale grele (Zn, Co, Cd, Pb), fiind şi un bun indicator al poluării solului cu seleniu şi mercur

DĂUNĂTORII: sporocarpii sunt căutaţi de către o serie de mamifere pentru conţinutul bogat în proteine, carbohidraţi, grăsimi, micronutrienţi; există şi un grup de insecte care foloseşte carpoforii drept adăpost sau drept zonă de reproducere

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi atacaţi de dăunători

Referinţe:
●	Falandysz J., Nnorom I. C., Jarzyńska G., Romińska D., Damps K. (2012). Mercury bio-concentration by Puffballs (Lycoperdon perlatum) and evaluation of dietary intake risk. Bulletin of environmental contamination and toxicology 89(4): 759-763
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Gasteromycetes. Version 2.0: 20
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 27
●	Mincu E. C.,  Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 215-216
●	Nicholson M. S. (2009). Some spiritualistic uses of mushrooms. Fungi 2(2). Special Issue - Ethnomycology: 6-7
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 297
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 160
●	Yilmaz F., Işiloglu M., Merdivan M. (2003). Heavy Metal Levels in Some Macrofungi. Turkish Journal of Botany 27: 52-55