Xerocomellus chrysenteron

Comestibilitate: mediocră

Boletaceae

Bazidiocarpul: la început semisferic, neted, cu aspect catifelat, la maturitate convex până la aplatizat, lucios, tomentos, cu diametrul de 3-10(20) cm; cuticula de culoare brună, brun- oliv, cenuşiu-brunie, găbui-roşcată, de obicei are o serie de crăpături caracteristice; carnea de sub cuticulă are culoare roşie (în special la exemplarele tinere) Tuburile: adnate până la decurente; la început palid gălbui până la galben viu, apoi galben- oliv până la ocru-verzui, cu lungimea de 1-2 cm; porii relativ mari (1-2,5 mm diametru) sunt neregulaţi şi se albăstresc prin strivire Piciorul: adeseori curbat; are colorit galben aprins, fiind acoperit în partea inferioară de o serie de fibrile roşii; are înălţimea de 4-8 cm şi grosimea de 5-15 mm Fructificaţie: iulie-noiembrie Ecologie: micorizantă; creşte solitar, dar cel mai adesea în grupuri (de obicei numeroase), pe soluri uscate, în păduri de foioase, păduri de conifere, parcuri; se dezvoltă mai ales în asociaţie cu diferite specii de foioase (Fagus, Quercus) Specii similare: • Xerocomus subtomentosus, care are carnea de sub cuticula pălăriei de culoare galbenă; porii se înverzesc încet în urma strivirii, ulterior devenind maronii • Boletus badius, ale cărui pori sunt palid gălbui şi se colorează imediat în cenuşiu până la albăstrui sau albastru-verzui în urma strivirii; piciorul are zona bazală albă • Xerocomellus pruinatus, care are carnea mai tare; cuticula brun-roşcată, la maturitate este lipsită de crăpături • Xerocomus rubellus, care are pălăria cu colorit roşu-roziu închis; porii se albăstresc instantaneu prin strivire • Caloboletus calopus, care are pălăria neregulat lobată, colorată în diferite nuanţe de gri; porii se colorează în verde-albăstrui prin strivire Dăunători: în stratul himenal se hrănesc şi se dezvoltă larve de diptere (Mycetophilidae, Psychodidae, Chloropidae, Drosophilidae); este atacată adesea şi de melci, rozătoare Comestibilitate: mediocră; ste o specie considerată comestibilă, dar nu prea apreciată datorită texturii moi; prin uscare exemplarele tinere însă devin destul de gustoase; este folosită la prepararea supelor, sosurilor, în amestec cu alte ciuperci; carnea fragilă, la început crem, apoi gălbuie, se colorează în albastru prin zdrobire sau tăiere

Bazidiocarpi maturi

Bazidiocarpi atacaţi de dăunători

  Referinţe:

●	García Bona L. M. (1987). Catálogo micológico de Navarra. Cuadernos de Sección Ciencias Naturales 3: 88
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Boletales. Version 2.0: 23
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 231-232
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 235-236
●	Hills A. E. (2008). The genus Xerocomus: A personal view, with a key to the British species. Field Mycology 9(3): 77–96
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 59
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 380
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 272
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Šutara J. (2008). Xerocomus s. l. in the light of the present state of knowledge. Czech Mycology 60(1): 29–62
●	Tagliavini Osvaldo (2012). Funghi della Basilicata / a cura di Osvaldo e Rosario Tagliavini: 298