Armillaria mellea

Comestibilitate: bună

Physalacriaceae

Bazidiocarpul: la început convex, cu marginile răsucite spre interior, ulterior turtit şi umbonat, cu marginile uşor ondulate, uneori acoperit cu o serie de mici scvame brune, mai dese în zona centrală, dispuse oarecum radial; poate ajunge la 3-15 cm diametru; culoarea este foarte variabilă, de obicei gălbuie-maronie Lamelele: adnate sau subdecurente; iniţial au culoarea albă, ulterior devenind galben-rozii Piciorul: este fibros, cu textură spongioasă, la bază îngroşat; are un inel persistent în partea superioară, albicios sau cu tentă brună, la exemplarele tinere cu aspect mătăsos şi care acoperă lamelele asemeni unui văl; are înălţimea de 6-15 cm şi grosimea de 5-15 mm; este neted, alb în partea superioară, uşor fibrilos, galben-maroniu sub inel; exemplarele aflate în plină dezvoltare strălucesc noaptea, hifele miceliilor lor fiind bioluminescente (timp de circa 4-8 săptămâni) Fructificaţie: august-noiembrie Ecologie: parazită pe lemn de foioase (mai rar de conifere); rizomorfele lungi (uneori de câţiva metri lungime), negricioase, se dezvoltă între scoarţă şi lemn, provocând un putregai alb care duce ulterior la uscarea arborelui atacat; creşte în grupuri numeroase la baza cioatelor, trunchiurilor, pe buturugi, pe solul pădurilor de foioase (unde este greu de observat datorită coloritului criptic) Comestibilitate: bună; sunt apreciate de obicei exemplarele tinere; carnea pălăriei este albicioasă, cu un miros şi un gust dulceag cu o uşoară tentă amară; deşi este comestibilă, există persoane care prezintă intoleranţă digestivă; acest lucru poate fi adesea înlăturat prin fierbere timp de 20-25 de minute, procedeu care reduce gustul, precum şi cantitatea de substanţe care produc disconfort gastrointestinal; dacă este consumată în stare crudă sau gătită insuficient, poate provoca severe intoxicaţii gastrointestinale

Bazidiocarpi tineri

Bazidiocarpi maturi

  Referinţe:

●	Agoroaei L. (2005). Contribuţii la prevenirea intoxicaţiilor cu ciuperci în judeţele din Nordul Moldovei. Raport de cercetare Grant CNCSIS, tip A, cod 1221. Revista de Politica Ştiinţei şi Scientometrie. Număr Special: 5
●	Christensen Clyde M. (1981). Edible Mushrooms. Second edition, revised. University of Minnesota Press: 34-36
●	Ciobanu G. (2010). Intoxicaţia acută cu ciuperci necomestibile şi otrăvitoare. Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei - Ştiinţe Medicale 3(26): 15
●	Coder Kim D. Foxfire: Bioluminescence in the Forest. University of Georgia 8/99: 4
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 101-102
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 113, 137, 140
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 118-120
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 281
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 182