Coprinus comatus

Lawyer's wig, Shaggy ink cap, Shaggy mane

Agaricus comatus O.F. Müll. 1780, Agaricus ovatus Scop. 1772, Pselliophora comata (O.F. Müll.) P. Karst. 1879

Comestibilă

Agaricaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (excelentă), dar numai pălăriile foarte tinere, care pot fi consumate și în stare crudă FRUCTIFICAȚIE: aprilie-noiembrie ECOLOGIE: saprofită; crește rareori solitar, cel mai adesea împrăştiat sau în grupuri, la marginea potecilor, prin pajişti, rarişti de pădure, grădini, la marginea zonelor cu tufărişuri, pe terenuri bogate în humus

BAZIDIOCARPUL: iniţial în formă de butoiaş sau alungit, cilindric, cărnos, acoperit cu o serie de floculozităţi mari albe cu aspect lânos, dispuse imbricat, la centru cu o zonă circulară ocru, apoi campanulat cu nuanţe crem-cenuşii, la final umbeliform, cu diametrul de 3-6 cm şi înălţimea de 5-10 cm LAMELELE: libere, foarte dese; la început albe, apoi rozii, la final se lichefiază devenind negre ca cerneala PICIORUL: neted, cilindric, înalt de 10-30 cm, gros de 10-25 mm, cu inel membranos nepersistent

SPECII SIMILARE: Coprinopsis atramentaria, care are pălăria conică până la campanulată, brun-cenuşie, lipsită de scvame; Coprinopsis picacea, care are pălăria gri-sepia, cu şanţuri fine radiale, acoperită cu resturi neregulate crem-albicioase de văl CARNEA: fragilă, cu gust şi miros plăcute, poate fi gătită cu diferite sosuri, consumată crudă în salate; o foarte mare valoare alimentară o au exemplarele tinere, dar trebuiesc gătite la foarte scurt timp după ce au fost culese (la mai puţin de o oră sau două de la colectare),

deoarece după 4-6 ore lamele şi bazidiocarpul se degradează ireversibil; este recomandat numai consumul corpurilor de fructificaţie ale căror lamele sunt încă albe

►bazidiocarpi tineri

►bazidiocarpi maturi

►bazidiocarpi maturi lichefiați

Referinţe:
●	Christensen Clyde M. (1972). Common Edible Mushrooms. Sixth printing. Lund Press, Minneapolis: 82
●	del Conte A., Lassoe T. (2008). The edible mushroom book. DK Publishing: 78
●	Cooke M.C. (1871). Handbook of British Fungi. Macmillan and co., Paris and New York: 161
●	Gérault A. (2005). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes. Agaricales. Version 2.1: 86
●	Gray S.F. (1821). A natural arrangement of British plants: according to their relation to each other as pointed out by Jussieu, De Candolle, Brown. Vol. 1. Baldwin, Cradock and Joy. London: 633-634
●	Greville R.K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 393
●	Groves J. Walton (1979). Edible and Poisonous Mushrooms of Canada. Ottawa: Research Branch. Agriculture Canada: 211
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 199
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 146
●	Mabey R. (2012). Food for Free. HarperCollins Publishing: 374
●	Mincu E.C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 156-157
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 274
●	Persoon C.H. (1797). Tentamen dispositionis methodicae fungorum in classes, ordines, genera et familias. Cum supplemento adjecto. Petrum Philippum Wolf, Lipsiæ: 62
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 499-500
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 219
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 140