Laccaria amethystina

Amethyst deceiver

Collybia amethystina (Huds.) Quél. 1888, Laccaria hudsonii Pázmány 1994

Comestibilă condiționat

Hydnangiaceae

COMESTIBILITATE: comestibilă (bună), dar este bine să fie evitată deoarece acumulează arsenic în concentraţii ridicate în ţesuturile sale (mai ales în pălărie) și uneori acid cianhidric FRUCTIFICAȚIE: mai-noiembrie ECOLOGIE: micorizantă; crește solitar sau în grupuri mici, în litiera pădurilor de foioase (Quercus, Fagus) și uneori de conifere; preferă pădurile umede şi răcoroase SPECII SIMILARE: Mycena pura, la care lipsesc fibrilele de pe picior, lamelele sunt palid cenuşii cu o uşoară tentă

lila, iar carnea are un miros neplăcut de ridiche; Laccaria laccata, la care pălăria este higrofană, brun-roşcată pe vreme umedă, palid maronie până la aproape albicioasă pe vreme uscată; Laccaria bicolor, la care bazidiocarpul este brun-roşcat, iar lamelele sunt roz-lila BAZIDIOCARPUL: inițial convex, cu marginile răsucite înspre interior, apoi turtit sau întins, cu diametrul de 1-6 cm, cu marginea ondulată, adesea adâncit la centru; cuticula este higrofană: lila-purpurie, violet închis pe vreme umedă, palid violet pe vreme uscată

CARNEA: violacee, cu miros de fructe, fragilă în pălărie şi fibroasă în picior; pălăria, după îndepărtarea cuticulei, se poate prepara prin prăjire în unt, cel mai adesea fiind amestecată cu alte ciuperci şi servită alături de legume, paste, carne prăjită; se poate conserva prin uscare DĂUNĂTORII: bazidiocarpii sunt atacați de larvele unor diptere (Mycetophilidae, Drosophilidae)

LAMELELE: adnate sau decurente; au culoarea pălăriei, sunt groase, larg distanţate, anastomozate la bază, cu lamele mai scurte intercalate PICIORUL: cilindric sau uşor răsucit, gol pe dinăuntru, tare, cu miceliu alb la bază; are acelaşi colorit cu al pălăriei, cu o serie de fibrile albe la bază, înalt de 1-7 cm şi gros de 1-7 mm

Referinţe:
●	Andersson C., Fabech B., Gry J., Jensvoll L., Krüger L., Lyrån B., Matilainen N., Nurttila A., Olafsson G. (2012). Mushrooms traded as food: Nordic questionnaire, including guidance list on edible mushrooms suitable and not suitable for marketing. For industry, trade and food inspection. Nordic Council of Ministers: 1-54
●	Associazione Micologica Italiana Naturalistica Telematica (2018). Tutto Funghi. Cercali, Conoscerli, Raccoglierli. Giunti Editore S.p.A.: 164
●	Courtecuisse R., Duhem B. (2011). Guide des champignons de France et d'Europe: 1-544
●	Dann G. (2017). Edible Mushrooms. A Forager’s Guide to the Wild Fungi of Britain and Europe UIT Cambridge Ltd.: 1-526
●	Guzmán G. (1990). Identificación de los hongos : comestibles, veneosos, alucinantes y destructores de la madera. Limusa: 163-164
●	Hall I.R., Stephenson S.L., Buchanan P.K., Yun W., Cole A.L.J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 148
●	Jordan P. (2015). Field Guide to Edible Mushrooms of Britain and Europe. Bloomsbury Publishing Plc.: 67
●	Kalač P., Svoboda L. (2000). A review of trace element concentrations in edible mushrooms. Food Chemistry 69: 273-281
●	La Chiusa L. (2020). Guida completa al riconoscimento dei funghi. Giunti Editore S.p.A.: 91
●	Læssøe T. (2000). Manuales de Identificación - Hongos. Ediciones Omega: 115
●	Palazón Lozano F. (2001). Setas para todos Pirineos, Península Ibérica. Pirineo: 224
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 280
●	Rea C. (1922). British Basidiomycetae: A Handbook to the Larger British Fungi. Cambridge University Press: 290
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 177
●	Sánchez Rodríguez J. A. (2004). Guía de Hongos de la Provincia de Ávila. Ávila: Diputación Provincial de Ávila: 309
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Slekovec M., Irgolic K.J. (1996). Uptake of arsenic by mushrooms from soil. Chemical Speciation and Bioavailability 8(3/4): 67-73
●	Stijve T. (2008). De Kroonbekerzwam, Sarcosphaera coronaria, een giftige, sterk arsenicum-houdende paddenstoel. Sterbeeckia 27: 17-22
●	Tagliavini O., Tagliavini R. (2003). Atlante dei funghi commestibili della Basilicata. Seconda edizione. Consiglio Regionale della Basilicata: 150