Trametes versicolor

Bazidiocarpul: este foarte subţire (1-5 mm), flexibil, în formă de scoică sau de evantai, cu lungimea de 1-10 cm, lăţimea de 1-5 cm, cel mai adesea cu marginea ondulată; pe faţa superioară catifelat, pubescent, cu numeroase zone concentrice diferit colorate în cenuşiu-gălbui, brun, roşiatic, brun-albăstrui, verzui, cafeniu, negru; carnea este subţire, coriacee, tare Trama: tuburile au lungimea de 1-4 mm; porii sunt mai mult sau mai puţin rotunzi, mici (3-4 pe mm), de culoare albă la început, devenind gălbui ulterior Piciorul: bazidiocarpul este sesil Fructificaţie: tot timpul anului Ecologie: saprofită; foarte comună; creşte în grupuri dispuse în rozetă sau suprapuse, cel mai adesea concrescute la bază, pe cioate de foioase aflate în putrefacţie, trunchiuri căzute; produce lemnului atacat un putregai alb Dăunători: adulţii unor specii de coleoptere (din familia Ciidae) au fost observaţi vizitând corpurile de fructificaţie; de asemenea, au fost observate larve şi adulţi ale unor specii de diptere (Chloropidae, Ditomyiidae, Fanniidae, Cecidomyiidae, Mycetophilidae, Platypezidae, Pediciidae) Importanţă: - este o ciupercă medicinală, bine-cunoscută şi folosită în medicina tradiţională chineză pentru proprietăţile sale imunologice, hepato-protective, antimicrobiene, imunomodulatorii, antitumorale, analgezice, datorită conţinutului de polizaharide, polipeptide - există cercetători care au descoperit în sporocarpi o serie de compuşi heterociclici şi aromatici care au proprietăţi antioxidante - unele studii au evidenţiat potenţialul acestei specii de a neutraliza unele vopsele sintetice din soluţiile apoase rezultate în procesele de vopsire a firelor textile

  Referinţe:

●	Chu K. K. W., Ho S. S. S., Chow A. H. L. (2002). Coriolus versicolor: A Medicinal Mushroom with Promising Immunotherapeutic Values. Journal of Clinical Pharmacology 42: 976-984
●	Gérault A. (2006). Florule évolutive des Basidiomycotina du Finistere - Homobasidiomycetes (Hymenochaetales, Lachnocladiales, Ganodermatales, Poriales, Polyporales, Schizophyllales). Version 1.0: 42-43
●	Greville R. K. (1824). Flora Edinensis or a description of plants growing near Edinburgh, arranged according to the Linnean System, with a concise introduction to the natural orders of the Class Cryptogamia, and illustrative plates. Edinburgh: 402
●	Hall I. R., Stephenson S. L., Buchanan P. K., Yun W., Cole A. L. J. (2003). Edible and Poisonous Mushrooms of the World. Timber Press: 256
●	Kamiyama M., Horiuchi M., Umano K., Kondo K., Otsuka Y., Shibamoto T. (2013). Antioxidant/anti-inflammatory activities and chemical composition of extracts from the mushroom Trametes versicolor. International Journal of Nutrition and Food Sciences 2(2): 85-91
●	Locsmándi C., Vasas G. (2013). Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile şi otrăvitoare. Editura Casa: 47
●	Mincu E. C., Ţuculescu R. (2010). Ciupercile din România. Editura Galaxia Gutenberg: 80
●	Pârvu M. (2007). Ghid practic de micologie. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă. Cluj-Napoca: 256
●	Sălăgeanu G., Sălăgeanu A. (1985). Determinator pentru recunoaşterea ciupercilor comestibile, necomestibile şi otrăvitoare din România. Editura Ceres: 135
●	Schigel D. P. (2011). Polypore-beetle associations in Finland. Annales Zoologici Fennici 48: 319-348
●	Ševčík J. (2003). Insects associated with wood-decaying fungi in the Czech and Slovak Republics: a review of present knowledge. Acta Facultatis Rerum Naturalium Universitas Ostraviensis, Biologica-Ecologica 9: 159-165
●	Ševčik J. (2006). Diptera associated with fungi in the Czech and Slovak Republics. Časopis Slezkého Muzea Opava 55 (Suppl. 2): 1-84
●	Sivasakthivelan P. (2013). Decolorization Of Textile Dyes And Their Effluents Using White Rot Fungi. International Journal of ChemTech Research 5(3): 1309-1312